marți, 19 martie 2013

Iarna Lupului Alb(6)


  Capitolul VI: Visul (de Mircea alias MDreams)


  Amurgul s-a lăsat pe nesimţite...

Din ascunziş a sărit un pui de lup flămînd şi slab care căzuse în ţinta omului cu cîteva clipe în urmă... rănit în pîntec, plin de sînge, se zvîrcolea pe jos cu un urlet înăbuşit...

Cînd a deschis ochii a dat de privirea îngrijorată a unui copil. Nu-şi amintea prea multe, doar rana care încă sîngera îi servea drept dovadă că i s-a întîmplat ceva groaznic... Iarăşi căzuse în neştire. Şi-a revenit spre dimineaţă după ce băiatul îi administrase cîteva leacuri strămoşeşti. Acum, se simţea mai bine, mai ales că copilul îl hrănise şi avu’ atîta grijă de el.

Peste o săptămînă puiul de lup era bine... ba mai mult prinse la puteri şi se zbenguia cu băiatul, care între timp îl îndrăgise atît de mult. Dar această prietenie nu a durat mult...

Înţelepţii satului din care făcea parte băiatul au decis că puiul de lup provoacă dezechilibru naturii. Astfel au luat hotărîrea ca puiul de lup să fie dus cît mai departe...

În dimineaţa următoare puiul a fost dus în pădure. Cu cît se depărta puiul de lup, cu atît scotea un urlet mai strident... mai desluşit, încît la ecoul lui liniştea pădurii fusese curmată ...

- „Vlah, Vlaaaah... “
- „Mamă? “
- „Totul o să fie bine, băiatul mamei, totul va fi bine! “
- „Mamă... lupii, ei nu... “
Şi leşină din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu