joi, 6 iunie 2013

Jucărie pentru... fiul meu.


"...Vai cum s-a dus fără noroc
Copilaria-mi toată!
Să n-am eu parte să mă joc
Măcar o dată!"


Ficioru' meu împlineşte doi anişori. N-aveţi idee ce dulce-i piciu! Şi asta n-o spun numa' eu, că-i sînt tată, ci şi alţii...de exemplu nevastă-mea.
În cinstea măreţului eveniment m-am hotărît să-i cumpăr nişte jucării, de-aia stau acum proţăpit în mijlocu' floaşterului, cu ochii aţintitţ în vitrinele de la bolda ai mare, studiind terenul, orientîndu-mă după jucărelele ce musai să ajungă în braţele piciului. Rapid am băgat de samă un "Hopa Mitică", ăsta neapărat trebuie să-l iau. Da' de ce ţin morţiş să-l cumpăr?...Aaa, da, e atîta vreme de cînd aş vrea să-i cunosc mecanismu' şi să văd dacă înăuntru-i din lemn sau fier...

Hm...nevastă-mea îmi atrăsese atenţia să-i cumpăr o jucărie cît mai rezistentă....Aha! Am găsit! "Cuburile Richter"- cel mai minunat şi mai frumos joc din lume cu rezistenţă mare la şocuri. Ah, şi ce turnuri grozave poţi construi cu ele! Şi unde mai pui că ultima figură din cărţulia cu modele n-am apucat s-o construiesc niciodată, fiindcă ultima foaie se rupsese şi îmi şi lipseau două cuburi albastre; căzuseră sub laviţă, pe vremuri, fiindcă toate astea s-au întîmplat demult, demult...

Ei, da, şi am să-i iau şi o sfîrlează! Una de aia ce-o răsucesti pe sfoară şi se-nvărte şi zbîrnîie ca o sirenă! Vai, ce se va bucura copchilu' tatii! Şi-o să+i cumpăr şi o trîmbiţă, cel puţin în felu' psta voi avea şi eu una...vreau să zic, va avea şi băiatul meu o trîmbiţă...

Iată jucăriile! Nevastă-mea le ia mintenaş să le ducă ficiorului ca acesta să se joace frumos şi liniştit în odaia lui în timp ce tăticu, om mare şi serios, trece în biroul lui să lucreze...

"Ei, dar ce se-ntîmplă? Ce-s ţipetele astea? Mă obligaţi să mă scol de la birou...de ce nu mă lăsaţi să lucrez?! Bunînţeles că piciu' ţipă ca din gură de şarpe dacă nu-i dai sfîrleaza ce i-am cumpărat-o! Ei, vezi? Cu i-am dat-o, cum a tăcut! Vezi, ficioru' tatii, asta-i sfîrleaza pe care ţi-a cumpărt-o tăticu. Nu-i aşa că-i frumoasă? Bă, da' tăntălău eşti, asta nu se bagă-n gură. Se ţine aşa...Stai să-ţi arate tăticu!

Uite-aşa, mă piciule, o prinzi cu două degete de partea de jos, înfăşori sfoara, o smuceşti, hop! o pui repede jos şi uite ce minunat se-nvîrte!...Măi, dar n-o atinge, că se opreşte. N-auzi? Pleacă de aici! Extraordinar copilu' ăsta...strică tot ce atinge...şi ce fain se-nvîrtea!

Ei, stai puţin , puişorule, aşa nu se poate. O să-ţi arate tăticu...tu nu ştii s-o potriveşti...Ei, ia mîna de pe ea...ştrengarule, n-auzi? Dă-o să-ţi arate...ei, acuşi îţi trăznesc una peste deşte...

Vorbeşti prăpăstii, draga mea; cum poţi spune că i-am smuls-o din mînă şi de aia ţipă. Nu i-am smuls-o, am vrut doar să-i arăt cum să se joace cu sfîrleaza. El n-are de unde să ştie! Taci, mă, ce tot orăcăi? Uită-te la tăticu...o iau, răsucesc sfoara, o smucesc, îi dau drumu'...tiii, ce fain se-nvîrte!

Ptiu, ce faci măgăruşule, de ce vrei să dai cu piciorul în ea? Draga mea, te rog ia copilul, du-l mai încolo! Cum poţi spune că nu-i o jucărie potrivită pentru el? Dar cui să i se potrivească, dacă nu lui? Jucăriile sînt făcute pentru copii, nu pentru cai bătrîni! Cui i se potriveşte? Poate ţie? Sau mie? Eh, voi , femeile, n-aveţi nici o logică. Bineînţeles că-i pentru el! Niciodată n-a avut o jucărie mai frumoasă! E cea mai frumoasă sfîrlează din lume, da' trebuie să ştii s-o învîrţi. Uite, înfăşori sfoara...pac...îi dai drumul...Minunat, ce fain se-nvîrte! Iaca, se loveşte de piciorul mesei, se clatină..pfui, s-o oprit! Nu-i bai, sigur de data asta se va învîrti de două ori pe-atîta! Pariem? Pe ce pariem?Aha, uite ce fain merge...

Cum adică, unde-i copchilu? De unde vrei să ştiu?! O fi ieşit afară. S-o fi dus în odaia lui...Nici n-am băgat de samă...S-o fi plictisit.

Stai!...Nu-l adu încă încoace...Nu vezi ce frumos se-nvîrte? Ar fi în stare s-o doboare, neatent cum e , tocmai acum, cînd...n-auzi, aşteaptă puţin, sînt curios să văd cît timp se va-nvîrti...Ei, şi ce-i dacă e la mine-n birou? Lasă-l acolo, s-o fi plictisit...în cel mai rău caz se va aşeza la birou şi va încheia el lucrarea în locul meu..."




'Ai să ne-auzim copilăroşi!


C.