marți, 25 martie 2014

Gura lumii


În timp ce unii păreau preocupaţi de treburi serioase, io mi-am adus aminte că am ajuns aci cu gîndul de chefuială, aşa că, după ce-am mai răzbit un detz de jinars, mi-am făcut curaj şi-am ieşit la atac invitînd la dans Vuploaica, ferm convins c-o să cresc în ochii ei dacă-mi etalez minunatele şi graţioasele-mi mişcări de dans. Şi cum o asemenea activitate se cere însoţită şi de-o mică flecăreală, încep să-mi deşertez bagajul de cuceritor:
"Zîmbetul tău îndulceşte cîntecele mele, aşa cum spuma împodobeşte valurile mării"- zicea Rabindranath Tagore, şi nutresc o deosebită stimă pentru un om care a putut scrie ceva atît de frumos chiar fără a fi apucat să danseze cu tine.Vulpoaica-mi mai zîmbeşte o dată ca să fiu făcut praf definitiv şi irevocabil( chiar dacă nu mai era nevoie, jinarsu' ăsta americănesc în combinaţie cu cînepa fumată mă dusese în starea asta cu ceva timp înainte), după care-mi trînteşte din vîrfu' buzelor:" Haha, ce vrăjeli mişto aveaţi pe vremea voastră!"

Aha, "pe vremea noastră".... iaca şi duşu' rece de care aveam nevoie pentru a-mi sări beţia; atîta doar că n-o fo' vorba numa' de un duş rece, mă simt de parcă aş fi petrcut cîteva ceasuri cu Fram în aşteptarea Aurorei Boreale, iar singurul acoperămînt ar fi fost halatul ăla de matase cu care ieşise Brigadiru' de la baie întrebînd a cui este perdeaua! Norocul subsemnatului a fost încheierea melodiei, chestie ce mi-a dat şansa de a-i mulţumi frumos pentru dănţuială şi a mă retrage, cu aerul unui strungar fruntaş căruia tocmai i-a fost retrasă poza de la panoul de onoare, către terasa vilei unde speram c-o să-mi oblojesc orgoliul proaspăt ranit!

Aşadar, în timp ce din boxe-ncepe a buciuma un nebunatic "charleston"( ironic, nu?!!), eu ies agale din living, nu înainte de a remarca aşa, ca prin ceaţă, într-un fotoliu dintr-un colţ, o pereche de pivioare ce tare mi se păreau cunoscute. Nefiind în cea mai bună dispoziţie, n-am dat importanţă amănuntului şi mi-am continuat drumul bombănind în şoaptă, dar destul de tare să fiu auzit de directx cu care mă intersectam în uşa camerei:" Păi da, că acum puţoii ăştia trec direct la palme peste cur...". " Pe cine?", mă interpelează directx cu urechile făcute pîlnie. Îi răspund din mers:" Apăi , uite şi cu Vulpiţa asta...da' las că povestim mai tîrziu", şi -mi văd de drum.

Trec pe lîngă o cameră de unde se-aude-n surdină nişte jazz de calitate. Dau rapid cu ochiu' şi, prin fumul atotputernicei si multincineratei cînepe ce-nmiresmează atmosfera de pierzanie ale ultimelor ceasuri, îi disting vag, în jurul mesei acoperite cu postav verde praz, pe Dragoş, Anda, Mentalist şi-un tînăr pe care-l cheamă, mai exotic, Falcă, gîdilind cărţile la un joc infernal inventat de domnul Pocker( a cărui ţărîna, fie vorba-ntre noi, nu cred că-i deloc uşoară). În mod normal m-aş fi băgat şi eu, da' tocmai am realizat că norocul îmi cam dă palme peste ceafă de ceva vreme-ncoace şi nu-i cazul să-l forţez taman în noaptea asta, aşa că ies , în sfîrşit , pe terasă!

Aerul răcoros al nopţii-mi face bine. Şi mai bine mi-ar face o cană plină cu minunea aromată pre numele ei cafea. E drept, la nici doi metri de mine se află o ditai oală plină cu cafea, dar:" Cînd curmalele cad pe mustaţa unui leneş, acela cheamă pe altul să i le pună în gură"- ăsta este un foarte instructiv proverb bengalez ce conţine o mulţime de sugestii didactiice cărora mă conformez, aşadar o să aştept, poate-poate apare careva să mă servească!

Oftez visător în timp ce zorii zilei încep să-şi facă apariţia. Băi, dar nu mai apare nimeni cu cafeaua aia! Ah, ce linişte plăcută aici pe terasă; dac-am fi într-un loc normal, acum aş auzi greieri cîntînd.Probabil că ar fi mult mai muzicali decît zarva produsă de grupuleţul ce văz că are intenţia de a veni pe terasă. Eh, sper să m-aleg cel puţin cu o cafea dacă tot mi s-au dus pe apa sîmbetei momentele de reverie! Dar ce-or avea de toacă precum gaiţele?!

Anda îmi explică, la turaţie maximă:" Băi, să vezi ce sa-ntîmplat, Brigadiru i-a dat o palmă peste fund Vulpiţei!". Rămîn mască; ochii încep să mi se bulbuce ca la melc; reuşesc doar să-ngaim:" Pune-mi, te rog, nişte cafea!". Alina mă scrutează cu o privire tăioasă dar îmi face favorul; în timp ce-mi toarnă cafeaua, zice:" Ba, pardon, stîlpii tripoului susţin că MDreams a fost cel ce-a atentat la pudoarea fetei!". " Să mă scuzi- sare Leul indignat- dar eu abia ce intrasem. Dar ştiu sigur, mi-a spus o persoană de-ncredere că, de fapt, Vulpoaica i-a trăznit o palmă peste urechi lui directx!". "Da' de unde- răcneşte Nylă, un tip cu un nas din care s-ar face lejer două nasuri obişnuite şi tot ar mai rămîne material- io am auzit, din sursă sigură, că Mentalist i-ar fi tras o palmă peste fund lui directx, iar Brigadiru a sărit indignat şi l-a plesnit pe Dragoş din greseală!; acum tocmai se pregătesc de duel!".

Hmm, din ce în ce mai nedumerit, îmi termin cafeaua şi mă ridic din şezlongul în care sperasem să pot aţipi liniştit pentru a-mi face somnul de-nfrumuseţare şi zic:" Hai să mergem să-i oprim pînă nu fac v'o nefăcută! Fantastic, domnule, nu poate omu' să stea liniştit niciun minuţel, că mintenaş vă daţi în stambă!".

Intru val-vîrtej în living şi ce-mi văd ochii? Stimaţi telespectatori, aici, pe stadionul din Colorado, tribunele sînt pline şi meciul a-nceput. Atmosfera sărbătorească e subliniată de exclamaţiile muzicale ale numitei Maria Tănase( ceva cu vinul ghiurghiuliu), iar pe acest fond sonor, Dragoş şi directx execută un minunat dans tribal. Sus pe masă, Brigadiru, care-şi legase la cap o bentiţă tricoloră, îl ruga insistent pe Mentalist să-i facă rost de numărul de telefon al lui Bălcescu; mă vede şi răcneste fericit:" Bine ai venit, frate Mihai Viteazu!!" Rămîn perplex! El izbucneşte-n rîs:" Hai, bre, ce-ai rămas blocat. Stiu că nu prea semănaţi, dar purtaţi aceiaşi pisică mişto pe cap!!!".

Ma uit chiorîş. Vulpoaiaca stă pe o canapea şi ride cu lacrimi. E clar, aici nu sa-ntîmplat ni'ca. Pfff, ce ţi-e şi cu zvonerii ăştia! Mă duc şi-o iau din nou la dans. De data asta încercăm să încropim un menuet, măcar dacă-s "vechi" să mă simt o ţîră aristocrat.

În timp ce dănţuim văd iarăşi, în fotoliul cela din umbră, nişte picioare care tare mi-s cunoscute. Ah, e bine...

C.