Aseară eram foarte somnoros şi , citind Marea Istorie Ilustrată a lumii, am uitat-o deschisă la pagina cu desenul reprezentînd pe Omul Primitiv. Aşa a fost posibilă întîmplarea pe care v-o povestesc. Pare-se că am şi înclinat puşin cartea, căci Omul Primitiv a alunecat din ea , strecurîndu-se afară dintre pagini. Cind mi-am dat seama, am tresărit brusc: stătea proţăpit în faţa mea... l-am recunoscut imediat dupa mutra păroasă, pomeţii proeminenţi, ochii sălbatici acoperiţi de sprîncene stufoase. Ţinea în mînă un ciomag cît toate zilele, cu care, aşa cum notează nenea Darwin, obişnuia să-şi dea gata duşmanii!
Bineînţeles, m-am speriat de moarte şi ,cît ai clipi,m-am gîndit cum aş putea să mă apăr. Mi-am adus aminte de jiu-jitsu, pe care-l învăţasem cînd am fost cătană . Clănţănind din dinţi şi tremurînd, mi-am repezit braţul sting înainte( "poziţia de apărare ,mişcarea întîi"), lipindu-i Omului Primitiv o palmă răsunătoare, apoi mi-am repezit dreptul, cu pumnul strîns, ceva mai în jos (" poziţia de apărare, mişcarea a doua"), nimerindu-l formidabil în foale , încît se prăbuşi - şi astfel am încheiat, deocamdată, cu prima fază: apărarea!
-Nu mă ataca, pentru numele lui Dumnezeu!i-am spus tremurînd. Nu mă lovi în cap cu ciomagu' ăla!
-Văleeu! exclamă preistoricu'. Nici gînd să te atac. De ce binevoieşti să mă baţi? Vroiam doar să te cunosc! Cu cine am onoarea?
- Sînt Omul Modern, i-am zis, şi apariţia dumitale păroasă şi sălbatică mă calcă pe nervi. Eşti o brută sîngeroasă, semeni leit cu o fiară...
- Păi, depinde...
Mi-am dat seama că nu pricepe ce-i spun, dar că-i e ruşine să recunoască.
- Sînt unul dintre urmaşii dumitale, am continuat, care şi-au pierdut atributele animalice, înlocuindu-le cu educaţia şi cultivarea conştientă a frumosului şi a raţiunii.
-Înţeleg, dar în cazul ăsta..., rosti părosu' clătinînd din cap.
-Gura, cînd vezi că vorbesc! i-am retezat-o cu tonul pe care-l învăţasem la armată de la căpraru' Basil, care mereu ne spunea că numai aşa poţi vorbi cu bădăranii neciopliţi şi păroşi, ca să te poţi face înţeles! Noi am trecut de acele vremuri tîmpite, cînd oamenii se mîncau între ei ca lupii! Am depăşit epoca supremaţiei forţelor brute, primare, cînd vă altoiaţi unii pe alţii cu ciomegele...Nu umblăm păroşi ca tine, nu ţi-e ruşine?! Ptiu, să ieşi cu mutra asta pe stradă! Şi dinţii ăştia... înfiorători!
- Păi, de , aşa mi-au crescut, bîiguie urîtu'.
-Mucles! Sînteţi o şleahtă de găinari de ultimă speţă, needucaţi, mitocani obraznici! Şezi! Să-ţi fie ruşine!
- Dar, daţi-mi voie...
- Nu-ţi dau voie nimic!Nu se poate trăi aşa cum o faci tu! La nivelul la care ne aflăm, nu se poate ajunge decît printr-o muncă susţinută, prin învăţătură şi disciplină! Numai că tu trebuia să începi toate astea de mic copil! Noi ne cultivăm într-una, cercetăm, învăţăm şi-i învăţăm şi pe alţii...Uită-te puţin în jur, prin lume! Peste tot sînt şcoli, universităţi...Insitute de învăţămînt în care tinerii sînt deprinşi să cunoască pînă la vîrsta de 20 de ani toate cuceririle ştiinţei şi culturii!
- Şi după ce împlinesc 20 de ani?...mă-ntreabă respectuos dinţosu'.
-Păi, atunci merg în armată, care-i tot o instituţie unde tinerii învaţă cu sîrg.
-Ce-nvaţă, vă rog frumos? întreabă politicos Omul Primitiv.
- Eşti un bou! Nici măcar armata nu ştii ce este?! Acolo se-nvaţă cum trebuie omorît duşmanu'!
Omul Primitiv căzu pe gînduri! În cele din urmă, întreabă politicos:
-Şi, dacă-mi permiteţi, cît ţine învăţătura asta?
-Off, un an, dobitocule!
-Hmmm, un an e mult! Înseamnă că , totuşi, am fost mai inteligenţi ca dumneavoastră. Noi am învăţat asta mult mai repede!
Şi, zicînd acestea, îmi administră un ciomag în ţeastă!
Pam-pam!
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu