De pe scenă se-auzea orchestra ce intervenea estompat peste dialog. Am străbătut culoarul şi am intrat în prima loja de lîngă scenă, unde şedea numai autorul. Era transfigurat de emoţie, la butonieră îi ardea o garoafă roşie. Mi-a scuturat distrat mîna, apoi s-a întors cu gura căscată către scenă. M-am aşezat lîngă el şi am luat binoclul:
- Ninge, i-am spus.
-Da, mi-a şoptit pe un ton gîtuit, şi-a rîs încet. Cînd ne vom întoarce acasă, zăpada i se va aşterne pe păr. Ia fii atent acum la mişcarea asta, cînd se întoarce spre curtezan. Eu i-am scris piesa, credeam că-i fac un cadou şi uite că acum mi-l întoarce ca pe-un cadou nou şi necunoscut- viaţa în schimbul morţii şi-al unei materii moarte primite de la mine. Femeia asta, Actrita, în seara asta va fi a mea- e tocmai ce joacă acum pe scenă!
- O va acoperi zăpada.
-Ştii ce ? Ea e extazul şi gloria. Pîna şi mulţimea asta nebună se uită la ea cu ochii holbaţi de uimire, cu sufletul la gură. Ea e viaşa şi triumful. Eu sînt amantul ei. Aşa am visat , cu perseverenţă, de-a lungul mai multor ani de patimă mistuitoare. Mult timp mi-am construit din mătăsuri , catifele, melodii languroase şi discursuri fastidioase treapta asta, datorită căreia o să ajung pînă la sufletul ei. La asta m-am gîndit mult timp...şi a fost o treaba frumoasă.
Am dat din cap
-A fost o treabă frumoasa, într-adevar, i-am spus. Dar acum ninge. Şi-acum fă ceea ce se cuvine să facem după o treabă frumoasă şi cinstită : întinde-ţi cît mai bine braţele amorţite şi închide-ţi uşurel ochii, şi fii fericit că poţi uita de treaba făcutî. Ţi-o spun, pentru că eu viu acum de-acolo de unde oamenii mor în lipsuri şi scîncind pervers, pasămite din cauza dragostei, şi te asigur că poţi să-mi strîngi mîna cu recunoştinţă că nu m-am înfuriat mai rău din pricină că n-ai ochi să vezi ceea ce voi vedea eu îndată.
Am escaladat marginea lojei, peste candelabrul stins; mulţimea tocmai izbucnise în urale bezmetice, şi o clipă am plutit pe undele răscolite ale aerului. În culise, un bărbat cu plastron stătea-n genunchi, miorlăind patetic în faţa Actriţei ce se uita la el cu ochii înceţoşaţi, iar pe buzele-i crispate era îngheţat zîmbetul rece al dispreţului. M-am uitat la faţa ei; ne-am înfruntat din priviri pe deasupra sufletului inert al bărbatului de la picioarele ei: eu gol şi aşteptînd, ea monstruos şi cu sălbăticie îngrozitoare, plină de extaz, triplul extaz al gloriei, ipocriyiei şi crimei, care ardea în juru-i ca un vîrtej de foc.
-Ajunge, am mormăit năpadit de ruşine. E nedrept. E de-ajuns; ninge!
Ajunge, am rostit cu o ură întunecată, e de-ajuns. Renunţă, Minciună, duşman al meu pe care te urăsc, renunţă! Renunţă, molimă! Renunţă la clocotul emoţionant şi crispat, rană de foc pe trupul rece al pămîntului, pe care pămîntul iar şi iar o atinge, deschizînd-o şi scormonind-o: trupul lui rece, peste care ninge.Cînd, oare, te vei vindeca?
-Ajunge! i-am urlat în faţă şuierînd, şi n-am mai suportat căldura: faţa mi-era viscolită de ghemotoace întunecate, cuvintele mi s-au oprit în gîtlej, i-am zdrobit creştetul cu pumnul şi-am ţîşnit afară, în noapte.
Afară, zăpada se rotea în vîrtejuri şuierătoare, am străbătut stradă după stradă, vîntul m-a catapultat într-o casă , şi de-acolo m-a azvîrlit pe acoperişul clopotniţei de vizavi. Halooo! Zăpada mi s-a strecurat în craniu- m-am învîrtit vîjîind peste zdrenţe de nori, peste cîmpii, unde lupii goneau după mine prin noapte şi nămeţi.
Umbra mi se alungise peste o peninsulă lungă, terminată într-un munte, şi dincolo de vîrf atîrna oceanul pe care pojghiţa subţire a gheţii tremura înfiorată. Mi-am făcut vînt- brusc, vizavi, sub palide raze mijind în zori, linia suplă a României se desprinsese din ceaţă- şi mi-am întors pentru ultima oară capul din caverna Nopţii. Globul abia se mai zărea departe, sub mine, atîrnînd oblic în nesfîrşirea beznei, cu două pete albe la capete.
Două pete albe, ce se pierdeau în masa cenuşie şi gălbuie, rotindu-se lin şi uniform, şi deschizîndu-se pe neobservate, mărindu-se şi apropiindu-se încet, încet, două cercuri, din ce în ce mai mari, ce se uniră în cele din urmă la mijloc !
'Ai să ne mai auzim din cînd în cînd!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu