sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Cu superiorul său nimeni nu-i nervos...



Rog pe domnul redactor să mă ierte că-i plictisesc cititorii cu acest mic studiu despre care ştiu bine că ar fi mai la locul lui într-o gazetă medicală, dar eu nefiind membru al vreunei asociaţii de acest gen musai să apelez la 'mneavoastră dacă vreau ca, din cînd în cînd, să aduc la cunoştinţa publicului modestele rezultate ale cercetărilor mele ştiinţifice.

După cum ştiţi( şi dacă nu ştiaţi, aflaţi degrabă acum), în ultimii ani am buchisit cu osebit interes literatura neurologiei moderne iar datele adunate, însoţite de modestele mele observaţii, am încercat să le armonizez în experienţa vieţii de zi cu zi. Nu mi-a scăpat din vedere nici neasemuitul avîntul luat în corecta determinare a fenomenelor nervoase. În ştiinţa diagnosticii, acestui avînt i se datorează faptul că astăzi abia mai există oameni în al căror sistem nervos o practică medicală să nu poată descoperi caracteristicile schimbărilor patologice a caror totalitate alcătuieşte tabloul clinic clasic al tuturor neurasteniilor, isteriilor, nevrozelor şi psihozelor pe care îl oferă, într-o puritate de-a dreptul încîntătoare, medicului conştiincios. Pe acest tărîm al diagnosticii, cu deosebire în examinarea diferitelor leziuni sufleteşti, s-au înregistrat rezultate remarcabile mai ales datorită uriaşei dezvoltări pe care a luat-o metoda psihanalitică a lui Freud şi a urmaşilor săi care au completat teoria fenomenelor cu date clinice şi observaţii practice de o bogăţie neasemuită.

În cele ce urmează aş dori să-mi aduc şi eu obolul la tezaurul mai sus amintitelor observaţii clinice printr-o modestă contribuţie personală, mai exact să atrag atenţia celor ce studiază nervozitatea asupra unui lucru despre care îndrăznesc să afirm că a scăpat atenţiei specialiştilor. Aş dori să vă prezint rezultatele cercetărilor mele(efectuate cu rigurozitate ştiinţifică, bunînţeles), sub un titlu scurt şi nu foarte pompos: "Absenţa, respectiv dispariţia fenomenelor nervoase în prezenta unor persoane faţă de care pacientul se găseşte în raporturi de dependenţă".

Ideea de a mă ocupa de problemă din acest punct de vedere am capatat-o cu totul întîmplător, cu un noroc chior, aşa cum sînt marile descoperiri de altfel. Soţia mea, a cărei stare nervoasă am avut prilejul s-o studiez în funcţie de apariţia constantă a unor numeroase grupuri de simptome perfect determinate, mi-a oferit( taman în timpul prezenţei simptomelor cele mai caracteristice), condiţiile cantitative şi calitative optime în care astfel de simptome se pot manifesta: plîngea şi rîdea totodată, în timp ce făcea bucăţi un aspirator "Electrolux"( vă recomand călduros marca), şi arunca cu piesele în direcţia în care mă aflam eu( adicătelea pe fotoliul de unde o ţineam sub observaţie; bine, era şi-un meci important la televizor, da' asta nu interesează publicul larg), cu motivarea, patologică evident, că aş fi un ucigaş( ceea ce, în treacăt fie spus, nu-i adevărat). Aceste fenomene nervoase prezentau tabloul patologic al bolii în mijlocul unui adevărat concert, cînd, pe neaşteptate, a intrat prietena ei croitoreasa, spre a-i prezenta niscai modele moi. În acea clipă soţia mea s-a liniştit, a început să trateze prieteneşte cu modista, iar fenomenele au încetat per primam, după cum am constatat din analizele reflexe efectuate fără ştirea pacientei.

Iac-aşa am ajuns la concluzia că între încetarea fenomenelor nervoase şi apariţia modistei există raporturi cauzale categorice şi nicidecum incidentale. Soţia mea se află în raporturi de dependenţă faţă de modistă, pen'că de doamna respectivă depinde dacă ea - adică soţia- va avea o căciulă frumoasă, şi nu invers.Observaţiile mele, în continuare, mi-au permis să constat următoarele:

-majuru' nu-i niciodată nervos faţă de locotenent, ci numai faţă de răcan.
-maistru nu-i nervos faţă de inginer, ci numai faţă de muncitor.
-clientul de la Iunion nervos din cauza scumpetei înjură de obicei chelneru' şi nu guvernu'.

Această constatare, dacă va fi băgată-n seamă, va putea oferi posibilităţi serioase pentru rezolvarea problemelor celor nervoşi. Din partea mea le recomand tuturor celor ce nu-şi pot stăpîni nervii, să nu se ducă la doctor (care, trăind de pe urma clienţilor, se află faţă de ei în raport de dependenţă), ci să se adreseze unui alt cetăţean nervos, mai nervos decît ei. Să zicem, să fie nervoşi în faţa şefului lor, sau în faţa unui om mai "bogat"; sau în faţa unuia mai puternic decît ei şi care, dispunînd din aceste motive de nervi mai sensibili decît ei, cu siguranţă îi va linişti!


'Ai să ne-auzim liniştitori!


C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu