Dacă e sa te iei după spusele doamnei Wikipedia,Tranfăgărăşanul,drumul construit peste Munţii Făgăraş ar începe din comuna Bascov ,judeţul Argeş;pesemne că era amorezată!Noroc cu domnul Google care a reacţionat prompt,trîntindu-i o palmă peste ceafă,astfel că doamna în cauză şi-a revenit şi declamă cu voce tremurătoare,respectînd realităţile din teren:concurentul Transalpinei din Parâng,începe de pe la km 61,dincolo de comuna Arefu!
O comună în nordul judeţului Argeş,compusă de satele Arefu,Căpăţînenii Pămînteni şi Căpăţînenii Ungureni,cu o istorie agitată,strîns legată de renumitul Vlad Ţepeş!Care,deşi a ajuns la poarta Făgăraşilor doar în calitate de călător grăbit(aşa se numeau pe atunci cei ce încercau să scape de furia otomanilor),avînd în vedere că localnicii l-au salvat de turcaleţi,şi-a făcut totusi timp să-i cadorisească pe binefăcători!Observînd că sătenii(de-atunci) nu-s mari amatori de gipane sau merţane,dar băgînd de samă că localnicilor li se cam scurgeau ochişorii după păşunile ce se-ntrevedeau în afara satului,Vodă Ţepeş a dictat secretarei un hrisov prin care dăruia comunei Arefu 16 munţi şi 10 “înţărcători”, adică locuri în care se ţin turmele de oi.
Printre cei zece munţi,era unul mai special ,muntele Căprişoara sau Cetăţuia!De ce special:păi,în primul rînd din pricina aspectului de pinten stîncos înălţat deasupra Cheilor Argeşului,şi-n al doilea rînd datorită cetăţii construite în vîrful pintenului:Cetatea Poenari!
Cunoscută şi drept "cuibul de vulturi al valahilor",făcea parte, dintr–un lanţ de fortificaţii ce apărau hotarul nordic al Ţarii Româneşti şi se pare că a fost înalţată de legendarul domn Negru Vodă,ca loc de refugiu sau de adăpostire a vistieriei ţării şi bază în sistemul de apărare împotriva invadatorilor!
După cum spuneam,cetatea-i cocoţată în vîrful muntelui cam la 850m altitudine,protejată de pante abrupte, iar accesul se face urcind o scară ce numără nu mai puţin de 1480 de trepte(o mică Golgotă mioritică) ce şerpuiesc printr-o pădure deasă de fag!
Peisajul ce se înfăţişează înaintea ochilor este unic prin strania lui frumuseţe, ce provoacă dese opriri pentru bucuria ochiului şi a sufletului!Da',la urma urmei,nu-i concurs...aşa că-i bine să nu treci în grabă prin locurile acelea!Odată ajuns în ruinele cetăţii,aerul tare care-ţi îmbujorează faţa şi culoarea incredibilă a cerului te lasă fără cuvinte!Una dintre cele mai atrăgătoare panorame ţi se deschide-n faţa ochilor,se văd viaductele ce coboară de la barajul Vidraru, iar în ceaţa depărtării se întrevăd piscurile Făgăraşului şi plaiurile Iezerului şi Păpuşii.
Fermecat de peisaje,încă sub influenţa poveştilor depănate de către ghidul local,ţi se pare că,în liniştea ce domneşte în jurul tău,se mai aude ,în surdină, zgomotul săbiilor oştilor lui Vlad Ţepes şi urletele de groază ale otomanilor măcelăriţi de viteaza armie munteană!
Se spune că Vlad Ţepeş a refăcut şi întărit cetatea, folosind pentru aceasta şi munca forţată a unor tîrgovişteni răzvrătiţi şi"hicleni" , voind astfel să pedepsească boierii care îi uciseseră un frate!Îmi pare mie că nu mai există răzvrătiţi sau "hicleni" prin ţara noastră,d'aia cetatea a devenit o ruină;nu ai pe cine pune să muncească!
Cetatea Poenari a fost ultimul refugiu al domnitorului înainte de a pleca în Transilvania. Ea a fost una din fortificaţiile care au contribuit la victoria finală a românilor din anul 1462.Văzînd cît este de izolată în sălbăticia muntelui,ţi se naşte întrebarea" cum,pe unde a scăpat din încercuirea otomană"?!Păi,cică l-ar fi ajutat o săteancă,potcovind copitele calului cu potcoavele invers, ca şi cum ar veni-dărăt şi nu s-ar duce-nainte,inducîndu-i în eroare pe urmăritori!Hm,legende ...
Nu ştiu de ce,da' parcă şi noi am încălţat şlapii invers!Sau o fi doar o impresie!
'Ai să ne vedem încălţaţi corespunzător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu