1211!Cătră toamnă! An bun pentru producţia de struguri născători de licori bahice şi reproducţia de cumani născători de temeri chezaro-crăieşti; ăştia din urmă ,în lipsa unui plan demografic bine stabilit, se-mpuiau în neştire ,riscul de expansiune al acestora fiind destul de ridicat! Chestie cu care Regele Andrei al II-lea al Ungariei nu se putea-mpăca , aşa că, în urma unor dezbateri aprige-n oglinda din sala palatului, decide că-i timpul de a pune picioru'-n prag!Bineînţeles, ca nu cumva să-i fie deranjat timpanul de ţipuriturile ostăşeşti, pragul este ales cît mai departe,aşa, prin Ţara Bîrsei; şi cum condurul delicat din preacinstitele-i picioruşe nu putea fi expus pericolului, se foloseşte de sandalele unor călugări-cătane; uite-aşa ,ne-am procopsit cu "vizita" cruciaţilor Ospitalieri ai ordinului Sfintei Maria pe frumoasele meleaguri,voinici ce erau în repliere de prin Ţara Sfîntă via Acra, unde o cam luaseră în freză şi aveau nevoie d'un time-out!
Sejurul plătit era într-o zonă extraordinară, ca un loc de întîlnire a culturilor dintre Răsărit şi Apus,mănoasa cîmpie din depresiunea înconjurată de o cunună de munţi înviorîndu-le privirile! Oameni dintr-o bucată,şi-au suflecat mînecile de la armuri şi s-au apucat de treabă! Unii! Că ăilalţi au luat-o pe poteci de munte, dîndu-şi întîlnire la CERBUL DE AUR din Braşov(da' despre asta, al'dată)!Pe unde treceau, lăsau ceva-n urmă:mai o cetate,mai o biserică...
Şi iacătă-i ajunşi în Apaţa la cîntatul cucoşului; cocoş care suferă o dureroasă creştere-n greutate prin împuşcare din motive de cîntat fals, la ore şi-n momente nepotrivite!Împuşcatul cocoşului se mai practică şi azi în ruinele cetăţii; alţi cocoşi "cîntă" nestingheriţi d'ale play-back-ului opere şi nu-i împuşcă nime', ba din contră!
Trecînd mai departe, după o pauză de mătănii la Biserica Fortificată din Măieruş, ajung în vîrful unei coline desprinse din munţii Perşani!
De-acol' de sus,privirile avide admiră Bucegii,Postavaru, Piatra Craiului şi parc-ar lăsa deoparte săbiile şi ar pune mîna pe rucsaci...da' nu, scutură puternic din căşti... momentul de reverie a trecut, e timpul să pună mîna pe lopeţi: se opintesc atît de tare de nici nu-şi dau seama cînd termină de construit o ditamai cetate cu ziduri groase de pînă la 2 m! Cărămizile folosite cică aveau capacităţi hipnotice, cine ajungea pe-acolo nu rezista ispitei, musai să-şi ia cîteva acasă! Astfel că acum vorbim de ruinele Cetăţii de la Feldioara!
Luînd-o încet către Braşov, băieţii ăştia cruciaţi nu mai prea aveau chef de strunit caii,aşa că se lasă conduşi de nobilele animale, bazîndu-se ,bag sama, pe spiritul lor de orientare! Urechile ciulite din cauza susurului rîului Vulcăniţa îi ghidează în apropierea unei coline-acoperite cu-o pădure de fagi, pădure din care răsar semeţe Pietrele Amiezii!Pe-acol' pe undeva,sub Măgura Codlei, ridică o cetate simplă:Cetatea Neagră!Atît de simplă încît nu va rezista atacurilor tătarilor de-atunci; noroc cu meşterii diferitelor bresle din Codlea care-au ridicat alta,mai ţapănă,prin 1432! Nările fremătînde ale patrupezilor indicau şi prezenţa unui parfum deosebit de placut în atmosferă, chestie normală dacă ne gîndim că erau în zona viitorului "Oraş al florilor"! Acu' n-ar mai fremăta,ar trece apatici p'aci,de serele de flori ocupîndu-se cu vrednicie,tătarii zilelor noastre!
Într-un sfîrşit ajung în Weidenbach,Rîul cu sălcii în traducere liberă;în traducere tip cinema, Ghimbav! Traversat de rîurile Bîrsa şi Ghimbăşel, localitatea trezeşte interesul neobosiţilor zidari teutoni, aşa că mai trîntesc o biserică, după care se hotărăsc să ia o bine meritată pauză; oricum erau invitaţi la o nuntă sătească de la care dispăruse mireasa, prilej cu care 46 de băieţi d'ăştia ospitalieri îşi etalează cunoştinţele de echitaţie precum şi talentele de detectivi, reuşind,în cele din urmă,să aducă fătuca în faţa mirelui!Tradiţia se păstrează şi astăzi în cochetul oraş de pe Ghimbăşel!
De altfel,pe lîngă arhitectura vechilor case ţărăneşti, locuitorii acestei comunităţi au ştiut să conserve în timp şi suflete, şi obiceiurile şi tradiţiile moştenite de la înaintaşii lor!Şi ce-i mai important, să le transmită mai departe, pentru a nu fi uitate!Şi, dacă se poate, respectate!
'Ai să ne-auzim transmiţători!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu