“ Draga mea, în condiţiile astea mi-e imposibil să lucrez”, abordez stăpînu’ căşii.
“Zău?!...Păi n-ai decît să iei măsuri! Eu nu mai pot! Fă cu el ce vrei, pocneşte-l în cap, du-l undeva că eu m-am săturat...îmi iau lumea-n cap”, mi-o trînteşte sec jăndaru’.
“Fain, n-am ce zice! Minunată lojică! Iegzemplara educaţie! O adevarată plăcere să lucrezi în casa asta...casă de nebuni!”
Na, nu puteam să tac...
“Casă de nebuni?!Mai degrabă ospiciu pentru idioţi! E firesc să fie totul vraişte, să se sălbăticească totul într-o casă în care un papă-lapte ca tine nu ştie să se impună în faţa unui pici obraznic ca ăsta!”
“Ştii ceva, ia mai domoleşte-ţi vocea. Binevoieşte a începe prin a nu urla!! Straşnică educaţie!! Cum vrei să am autoritate dacă tu mă faci papă-lapte de faţă cu el.’Tu-i precesta...”
“Acum ţipi şi tu?! Aţi înebunit amîndoi? Răcniţi în cor?!”
“ Da, ţip, ţip, ţip! Îţi strig să nu faci gălăgie, că asta nu-i educaţie, că mimic nu-i mai dăunator pentru un copil decît să asiste la asemenea scandaluri! Copilul are nevoie de calm şi linişte, paştele şi...Da’ , ia spune, de ce orăcăie in halu’ ăsta?”
“Derbedeul ăsta mic vrea a treia ţigară de ciocolată... N-ar fi trebuit să i-o dau nici pe prima, a înghiţit-o aşa întreagă cum era! Cît pe ce să se înece!...Da’ s-a pus pe urlat şi nu s-a lăsat pînă nu mi-a stors-o şi pe-a doua! Acum, poftim, a simţit că mai am una şi o vrea neapărat! De aia urlă ca descreieratu’!”
“ Aha, foarte bine! Dacă n-ai avut altă treabă decît să i-o dai pe a doua numa’ pen’că o cerut-o...’tu-i ceara mă-sii...Normal că ţipă şi se încăpăţînează, cînd vede că prin urlete şi răcnete obţine tot ce-i pofteşte inima! Las’ că-l fac eu să-nteleagă că mai există şi altă voinţă-n casa asta(chiar dacă nu-i voinţa mamei...). Cu calm îl voi face să-nteleagă că răcneşte-n zadar! Aşa-i, dragul meu, c-ai înţeles, gata cu ciocolata pe ziua de azi! Gata cu gălăgia, sîntem calmi...gata, gata...GATA, MĂ, N-AUZI?!!!”
“Doamne Dumnezeule, dar acum ţipă mai tare!”
“Asta-i din cauza ta! Te-a auzit! Ia, mucles!..Du-te la plimbare...Mă puţică, te rog să-ncetezi...altfel, scumpul tău tătic o să-ţi dea o mamă de bătaieee”
“Oh, nu aşaaa...”
“Ţi-am spus să pleci, ‘tu-i grijania...ăsta-i balamuc curat...Nu-nţelegi odată că numai cu calm...Uite, drag copchil, număr pînă la trei...dacă nu faci linişte, aşa-ţi altoiesc v’o două de-ai să mă pomeneşti cît îi trăi...Unuuu, doooi...”
“Fiară sălbatică ce eşti! Asasinule! Dă-mi copilul!”
“Ho, nebuno..iaca, i-ai rupt hăinuţa!”
“Mai bine haina decît copilul! Floarea vieţii mele, ai făcut buba?...Să nu te apropii , asasinule!”
“Hai că n-are nici pe dracu’! “
“Auzi ce spune bestia de tac-tu...Floricica mea...bujorelul meu...Să nu te mai uiţi la el niciodată...Vaaai, mi se rupe inima cînd te aud plîngînd...vrei o ţigară de ciocolată?”
În timp ce se smiorcăie, îi dă piciului a treia ţigară de ciocolată. Normal, manipulatoru’ ăsta mic se linişteşte şi-ncepe a molfăi cu lăcomie ciocolata.
“Iaca, şi-a revenit”, zic cu obidă.
“Da, şi-a revenit fiindcă ştiu să mă port cu el! La tine, fii liniştit, nu se mai uită nici peste trei ani de zile!”
“Hihi, pui rămăşag? Pst, pst..piciule...Ia uită-te-ncoace. Ştii ce-i asta?!...Hopaaa...na, că se uită la mine :D. Chiar a-nceput să-mi zîmbească!”
“Da’ ce-i arăţi tu acolo?”
“A patra ţigară de ciocolată!”
Hehe, al drac’ piciu...l-o fi văzut pe VC Tudor la televizor...altfel nu-mi explic de ce-ar crede că ăla care urla mai tare... şi scuipă... şi dă din picioare...are dreptate şi merită orice!
‘Ai să ne-auzim nescuipători!
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu