Ocultism

Trecuse de miezul nopţii cînd s-a aşezat necunoscutul la masa mea. Nu mai erau decît cîţiva clienţi în cafenea. Mi s-a prezentat drept prinţ turc şi m-a întrebat dacă nu vreau să joc cărţi. I-am spus că nu ştiu să joc şi că, de altfel, nici n-am bani. A tuşit şi-a adus vorba despre fachiri care cică-s în stare să şadă zece ani pe-un cui şi să stea trei zile cu gura căscată. Mi-a declarat că el însuşi văzuse-n satu' vecin pe unu' care-şi răsucise braţul în jurul gîtului de trei ori şi-a rămas aşa vreme de 40 de ani.
-Ştii ce? Lasă balivernele! i-am spus toropit de somn.

Drept care s-a jurat că el poate să gîndească-n patru limbi deodată şi că-şi poate-nghiţi mîna după care-o dă afară-n formă de om, numa' să mergem pîn-acolo şi-mi va dovedi pe loc. Dacă am la mine 10 lei, putem merge cu taxiul...

-Mulţam fain, da' făcătură de oameni văz şi la mine-n sat!

La care a trecut la ştiintele oculte şi m-a asigurat că el stă de vorbă cu forţele naturii uite-aşa cum ar sta cu mine. Forţele naturii cică-s prizonierele Spiritului Focului, cu care el e prieten la cataramă. Poate ridica cu un singur deget masele...pff...mesele, pentru că are mîinile magnetizate. E o treabă neobişnuită, aşa că să-i scot rapid 10 lei că, bag sama, aşa zice domnu' Spirit al Focului, şi nu se face să-l contrazici.

-Auzi, mă nene, hai să vorbim despre altceva!

A-nceput să-mi vorbească despre muzica sferelor şi mi-a explicat că cei şapte sateliţi care se-nvîrt în jurul soarelui sînt , de fapt, ca cele şapte tonuri ale octavei şi m-a asigurat că el a auzit nu o dată sateliţii cîntînd. Apoi s-a apucat să fredoneze melodia pe care, chipurile, o aude el de obicei. L-am ascultat o bucată, după care i-am atras atenţia că seamăna al dracului cu "Road to hell" a lu' nenea Rea! S-a gîndit puţin, apoi zice , nonşalant, că " ete-te, chiar aşa!" Dar că asta contează prea puţin, sateliţii se-nvîrt totuşi pe o orbită circulară.
-Îţi explic acuşica cum vine treaba asta- zice el - numa' dă-mi un gold să zicem că el ar fi soarele...
-Ete fleoşc! Ba să nu zicem!

A tuşit şi-a trecut la spiritism. Cică treaba-i cît se poate de simplă şi-i cum nu se poate mai plăcut să vorbeşti cu spiritele. Da' nu aşa, oricum, ci după anume reguli; şi iute desenă un cerc pe masă şi scrise de jur-împrejur literele alfabetului: " Şi-acum se pune-n mijloc o monedă, şi doi dintre participanţi îşi pun degetul pe ban!"

-Doi? întreb bănuitor. La fel de apăsat?
După ce m-a asigurat că da, am scos banul şi ne-am pus degetele pe el, după care-a stins lumina şi-a-nceput să cheme patetic spiritul lui Ivan.
-Îndată spiritul lui Vaniuşa o să ne răspundă mişcînd banul de la o literă la alta!

Şi-ntr-adevăr, bănuţul a-nceput să se mişte sub degetul meu...Prima literă a fost "A"!...

-Ajunge! am exclamat şi mi-am vîrît banul în buzunar. Restul îl ştiu. Spiritul lui Ivan vrea să spună :" Alege-mă pe mine, eu sînt cel mai bun şi cinstit!". Exact asta mi-a spus şi spiritul lui Gheorghiţă la o şedinţă de spiritism ţinută acu' cîteva luni la cafeneaua de la noi din sat! Grozav de interesantă ştiinţa asta a ocultismului, numa' că mie-mi cam ajunge cît m-am o-cultivat cu ea!
Da', dacă tot vorbeşti cu spiritele aistea, ia-ntreabă-le, în atîta amar de vreme, încă n-au deliberat care-i mai breaz ?! Că zău, mi-s îngrijorat că urît tare-arată cafeneaua noastră !


'Ai să ne-auzim (ne)impostori !

 C.