Vînătorul de cerbi

Prin secolul al XVIII-lea domnitorul Constantin Cehan Racoviţă, mare admirator al chiolhanurilor pantagruelice, bate-n podea cu botforii domneşti pentru a atrage atenţia boierilor aplaudaci din dotare că ar cam pohti la niscai muşchiuleţ de cerb; plus că ar fi vrut să-şi anine nişte coarne de cerb la colecţia de trofee! Lîngă coroană, pasămite! "Pas alert la vînătoare" ar fi sunat subtilul apropou, înţeles de toată căciulimea din preajma sa, inclusiv de-un moş din Tîrgu Ocna! Nenea ăsta, cam uituc din fire, abia prin 1800-şi aduce aminte de doleanţele domnului, drept pentru care-l însărcinează pe-un nepot d'al său cu sfînta misie!

 Tînărul serdar Mihalache Spiridon, hotărît să ducă la-ndeplinire dorinţa bunicului său, organizează o mîndră vînătoare de cerbi( aşa-i zicea p'atunci, acu ar fi vînătoare de cerb)! Bun cunoscător al locurilor, ştie că nu poate pleca-ntr-o asemenea misiune fără să-şi rezolve problemele trupeşti şi sufleteşti, aşa că, în prealabil, dă o fugă pînă la Salina de la Tîrg, unde beneficiază de tratamentele pur naturiste în veritabilul oraş din măruntaiele pămîntului, născut într-un imens labirint de galerii! Întru succesul misiunii înalţă şi-o rugăciune către Domnul, în locul unde, peste ani(aşa,prin 1988), minerii din Tîrgu Ocna vor construi singura biserică din Europa realizată aproape integral din sare, la 240 de metri adîncime-Biserica Sf. Varvara!

 Buuun, odată-ntărit trupeşte şi asigurat de iertarea viitoarelor păcate, purcede voiniceşte la drum către Poiana Uzului, auzise el c-ar umbla cîinii cu cerbi în coadă p'acolo!Trece rapid de Dărmăneşti,neuitînd să arunce o ocheadă pofticioasă către o frumoasă pădure în mijlocul căreia se iţea,elegant şi semeţ, castelul familiei Ştirbei!

 Ajuns în Valea Uzului, primul lucru pe care-l face - cască gura! De uimire! Un peisaj extraordinar i se-nfăţişa-n faţa ochilor, iar apa Uzului...ooo, neam de neamul său nu bănuise că ar putea exista atît de multă!Reuşeşte să-ngaime pierdut:"Tii, cîţi oameni şi-ar putea mistui setea! Ia să nu ne facem nevoile p'aci!" Se pare că vorbele i-au fost auzite, peste ani aci construindu-se un baraj ce asigură apa potabilă pentru mai multe oraşe! Bineînţeles că nu-ntîlneşte nici urmă de cerb; doar cîţiva porci ce nu cunoşteau bunul simţ îşi lîsau mizeriile prin zonă! Cam ca-n zilele noastre, nici urmă de cerbi...

 Niţel mîhnit, pleacă mai departe către "Coada Lacului", ferm hotărît să dibuiască un loc pentru vînătoare-n linişte, departe de zonele aglomerate şi sufocate de diferite sălbăticiuni pe două picioare! Îşi dă drumul vîrtos la mers, trecînd vijelios printre păduri de brazi cărora le crescuseră ramurile doar într-o parte - nici n-ar fi băgat de samă, gîndurile zburdîndu-i undeva prin văzduhul lumii sale, dacă n-ar fi adăstat o clipă pentru a bea apă, moment în care observă spectacolul unor stînci ciudate, cu aspect de ciupercă! Realizează că ajunsese-n rezervaţia Nemirei, loc de-ntîlnire-al vînturilor intense din vest cu cele mai blînde, uscate şi calde din est: "Crivăţul Nemira", aşa-l numesc localnicii pe artizanul ce ,in mii de ani, reuşise a sculpta-n piatră dupa pofta inimii şi-a imaginaţiei divine! Şi parcă, în acea clipă-şi dă seama cît de privilegiat este că poate urca şi MERGE pe munte, că poate simţi şi VEDEA minunăţiile naturii!

 Rotindu-şi privirile, Mihalache nu se mai satură de admirat şi ar vrea să adune-n suflet această bogăţie panoramică:Nemira Mare , Nemira Mică (numit de localnici şi Nemira Ţiganca), Şandru Mare, Pasul Oituz, Valea Uzului, Valea Dofteanei, Muntele Mic sau Vîrful lui Paul...imagini peste imagini, cerul se deschidea şi îi făcea primirea peste acele locuri de poveste!

 Inimosul vînător ştia că într-o călătorie frumuseţea reiese din drumul parcurs şi mai puţin din punctul de destinaţie, de aia parcă nu s-ar grăbi să plece, dar se pornise o ploaie ce se transformase-n lapoviţă şi apoi ninsoare, aşa că purcede la drum! Unde? Nu mai contează , unde vedea cu ochii şi cu inima, spre locuri neîntîlnite, neumblate şi nemaivăzute! Îmbătat de fulgii de zăpadă începe a colinda (Ninge pe Moldova ninge, cu luceferi şi cu zmei...), trecînd la pas pe lîngă doi tineri ce păreau a avea parte de o dragoste nefericită, dar nimic nu părea că poate să-i despartă, nici chiar vîntul cel puternic şi rece care bate pe la Poarta Vînturilor. Transformaţi în stane de piatră, cei doi tineri sînt şi acum nedespărţiţi... Nemira Mică - Sandru Mare!

 Coborînd printre jnepeni şi tufe de afini, ajunge la Poiana Stînii,înconjurată de brazi mititei, unde, dacă se poartă cuviincios, ştie că va putea-mbuca o bucată de caş de la ciobanii oricînd bucuroşi de oaspeţi! Odată-ntremat, traversează Culmea Căprioarei(doar era la vînătoare de cerbi), ajungînd în Poiana Soarelui, la marginea căreia se afla o pădure deasă, în care nu părea a fi călcat coadă de secure de cînd natura, în marinimia ei, ne-a dăruit-o!

 Lucrurile n-au rămas aşa, mai ales că un mîndru cerb cu uriaşe coarne era înţepenit în mijlocul codrului, chestie care-l face pe obositul vînător să ducă puşca la umăr , ferm hotărît să-şi ducă la-ndeplinire misia!Dar face greşeala de a se uita în ochii cerbului; ochi senini ce nu erau aprinşi de căutături tăioase sau ceartă, mai degrab' erau zîmbitori, parcă voiau să-i spună că, cu bunătatea lui fără de margini, îl înţelege şi îl iartă! Ostenit şi ruşinat, aruncă cît colo puşca şi se aşează pe un colţ de piatră, lîngă un izvoraş în apa căruia-şi moaie buzele uscate! Nu mică i-a fost mirarea cînd îşi dă seama că apa ceia-i minerală, cu puteri miraculoase; drept pentru care, însemnează locul pentru ca şi urmaşii să se bucure de descoperirea lui!

 Acu' e drept că vînătoarea-n sine a fost un fiasco, lăsînd panoplia domnească fără răvnitul trofeu iar maţele princiare chiorăind de pohte(oricum era-n zadar, Racoviţă intrînd în lumea celor preaplini cu v'o 25 de ani in urmă, în Bucureşti,ironic,tot în urma unui ospăţ îmbelşugat, da' fărp cerb); da' mult mai tare ne bucurăm că ,aşa, ca din greşeală,a apărut pe hartă un miracol al tămăduirii, superb tărîm de tihnă şi relaxare: Slănic Moldova!

   'Ai să ne-auzim buni vînători!


 C.