Şerloc Holmz s-a opărit!

motto: “we cannot know everything” eventual cu completarea “we know shit”…

Seară,linişte...doar eu şezînd în fotoliu' din dotarea camerei ce încă mai e a mea,muzică-n surdină de la vecinii amabili(surdina-i datorată bumbacului îndesat vîrtos în urechi),cafea,ziare şi ditai bongu'(dupa ultimele informaţii,m-am lăsat de tutunul inofensiv şi m-am apucat de ierburi parfumate )!Cu-o mînă răsfoiesc gazetele,cu una ţin cana de cafea,una sub ceafă şi cu una ţin pipa(hmm,are efecte deosebite:D)!La un moment dat ,cineva sună insistent la uşă-interesant cum cineva reuşeşte treaba asta fără sonerie,da',mă rog,nu-mi bat capu'!

Iaca,nea Şerloc!Purta un pantalon în carouri,ca de provincial,şi o cravată ţipătoare.Era îmbrăcat foarte derutant!Dacă n-aş sta zilnic,de la 3 la 7,la cafeneaua unde-şi face veacul şi el,şi n-aş şti că-i detectiv,l-aş fi crezut desigur altceva,atît de mult se străduia să facă impresia ,asupra unui privitor superficial,că ar fi un biet provincial naiv!

Intră cu o mutră întunecată în odaia mea şi-mi spune,protocolar:"Bună ziua"!
-Zău maestre Şerloc,ce eşti aşa scortos, cînd la cafenea mă iei cu "'ai noroc bătrîne"!Altfel,ce mai fac copiii,colegii detectivi...ai şanse să-ţi mărească leafa?!
Mă privi descumpănit:"Da' eu nu sunt detectiv,ci un biet provincial naiv,un bătrînel ce a nimerit cu totul întîmplător la uşa dumitale!"
-Bine bine,ok,Şerloace-i-am zis,rîzînd cu poftă!Care-i baiu'?!?!
Şovăind,întreabă:"-Eşti chiar aşa sigur că eu sunt Şerloc detectivul?!Îmi poţi dovedi identitatea?!"
-Absolut:ai în buzunar un pachet de ţigări confiscat acu' o juma de oră de la cafenea?!
Pipăindu-şi buzunarele:"-Ai dreptate,spune jovial!Ei bine,recunosc,sunt miliţianul Şerloc!"
-Yeap,mie-mi spui?!Cu treburi pe la mine?

Mă fixă lugubru:"-Fac cercetări cu privire la crima din strada Goldului!"
-Aşa,şi ce vrei de la mine?
-Nimic,doar să stăm de vorbă,să trăncănim un pic!
-Despre ce?
-Păi,să zicem,despre croitoraşul cel viteaz din Chişinău,rosti viclean detectivul!Încă de pe stradă eram hotărît să aduc asta în discuţie!Deci,ieri dupăamiaza,între 4şi5,nu te-ai gîndit la croitorul respectiv?mă-treabă fixîndu-mă tăios drept în ochi!
-Iertare,da' nu m-am gîndit la el!
- Ahaa,exclama ironic,da' la ce te gîndeai?!
-Zău de mi-aduc aminte!
-Sigur nu te-ai gîndit la o femeie bătrînă,singură,şi la care,să zicem, poţi urca din cine ştie ce motiv?!mă-ntreabă din ce în ce mai ocoş şi mai apăsat!
-Măi Şerloace,de ce nu spui deschis că mă bănuieşti a fi ucigaşul bătrînei din str Goldului?!
-Nu merge aşa!Dacă ţi-aş spune,ai deveni precaut;aşa,că nu ştii,poate te dai de gol!
-OK,atunci îţi spun clar:nu recunosc că eu am omorît-o pe babă!
Şerlocu' se gîndi adînc,apoi zice:"-Nu-i bine!Faptul că negi te face suspect!Ce te determină să negi?tocmai pentru că ai omorît-o şi acum te temi de consecinţe!Dacă n-ai fi omorît-o,ce rost ar avea să negi?!
-Băi Şerloace,în fond,ce urmă te-a condus la mine?
-Ceva foarte interesant!Bătrîna a fost sugrumată cu o batistă roşie!Pe tine te-am observat la cafenea scoţînd din buzunar o batistă albă!De ce?!!!Pentru că pe cea roşie ai folosit-o drept armă a crimei!Ei,ce zici,îmi poţi dovedi că ai o batistă roşie?!!mă+ntreabă pe un ton triumfător!
-Nu,am recunoscut!
-Deci e clar ,tu eşti criminalu'!exclamă victorios.
-Ştii ceva,măi Şerloace-îi spun ferm hotărît să mă duc la culcare-da' mătăluţă ai batistă roşie?
-Nu-îmi răspunse uluit!
-No,uite că mai este o urmă!Ţi-o ofer să o iei la cercetat!Poate că matale eşti criminalu'!

Şerlocu'-mi mulţumi pentru îndrumare!Opărit că nu i-a ieşit din prima cercetarea,îmi promise că va investiga şi a doua variantă şi plecă satisfăcut!Făr' să fie nici o ţîră jenat că m-o acuzat amboulea!Doar el îi Şerloc!


'Ai să ne-auzim (ne)bănuitori!


 C.