Ţucălaru'

În general,ţucălaru' e o persoană care îndeplineşte servicii considerate degradante, umilitoare,altfel spus,purtător de oală de noapte!
Chiar de pare a fi OK,este linguşitor şi servil(i se mai zice buciştergău)...dar chiar lipsit de identitate şi personalitate,trage ,si el, să ajungă-n fruntea bucatelor,fără merite,doar prin beneficiu de slugă!

Acu',deşi sunteţi cam nasoi şi nu meritaţi:),hai că vă povestesc la ce-am fo' martor mai deunăzi într-un magazin alimentar;discuţie între două vînzătoare şi un şofer de-al magazinului:
Şofer: Ai făcut?!
Vînzătoare:-Nu încă,n-am putut!
S: Hai că mă grăbesc!Jeni m-i l-o dat deja!
V:Dacă nu rămîne pe mîine!
S:Nu merge,că se prind ăia!Hai, că poţi,forţează-te şi tu un pic!
V:Auzi,împarte-l al lui Jeni în două!!
S:OK,da' vezi să nu se afle,că ne facem de mîndra minune!
V:Hai mă,aşa mă ştii,gură slobodă?!...După ce le duci,să treci să-ţi dau nişte mezel,din partea casei!
A doua vînzătoare:-Băi,da' despre ce tot şuşotiţi acolo,dacă aveţi secrete,ziceşi să mă duc mai încolo!
V(fluturînd,ruşinată,din gene):-Nu,da' trebuie să trimitem analizele pentru coprocultură şi ni le duce Jean,că-i băiat finuţ!
V2:Ptiu,al dracu,ce face omu' pentru un salam moca!
PAM-PAM!
  Am ieşit val vîrtej din magazin,şi nici nu m-oi mai întoarce v'odat' acolo!...

 C.

Vînătorul de cerbi

Prin secolul al XVIII-lea domnitorul Constantin Cehan Racoviţă, mare admirator al chiolhanurilor pantagruelice, bate-n podea cu botforii domneşti pentru a atrage atenţia boierilor aplaudaci din dotare că ar cam pohti la niscai muşchiuleţ de cerb; plus că ar fi vrut să-şi anine nişte coarne de cerb la colecţia de trofee! Lîngă coroană, pasămite! "Pas alert la vînătoare" ar fi sunat subtilul apropou, înţeles de toată căciulimea din preajma sa, inclusiv de-un moş din Tîrgu Ocna! Nenea ăsta, cam uituc din fire, abia prin 1800-şi aduce aminte de doleanţele domnului, drept pentru care-l însărcinează pe-un nepot d'al său cu sfînta misie!

 Tînărul serdar Mihalache Spiridon, hotărît să ducă la-ndeplinire dorinţa bunicului său, organizează o mîndră vînătoare de cerbi( aşa-i zicea p'atunci, acu ar fi vînătoare de cerb)! Bun cunoscător al locurilor, ştie că nu poate pleca-ntr-o asemenea misiune fără să-şi rezolve problemele trupeşti şi sufleteşti, aşa că, în prealabil, dă o fugă pînă la Salina de la Tîrg, unde beneficiază de tratamentele pur naturiste în veritabilul oraş din măruntaiele pămîntului, născut într-un imens labirint de galerii! Întru succesul misiunii înalţă şi-o rugăciune către Domnul, în locul unde, peste ani(aşa,prin 1988), minerii din Tîrgu Ocna vor construi singura biserică din Europa realizată aproape integral din sare, la 240 de metri adîncime-Biserica Sf. Varvara!

 Buuun, odată-ntărit trupeşte şi asigurat de iertarea viitoarelor păcate, purcede voiniceşte la drum către Poiana Uzului, auzise el c-ar umbla cîinii cu cerbi în coadă p'acolo!Trece rapid de Dărmăneşti,neuitînd să arunce o ocheadă pofticioasă către o frumoasă pădure în mijlocul căreia se iţea,elegant şi semeţ, castelul familiei Ştirbei!

 Ajuns în Valea Uzului, primul lucru pe care-l face - cască gura! De uimire! Un peisaj extraordinar i se-nfăţişa-n faţa ochilor, iar apa Uzului...ooo, neam de neamul său nu bănuise că ar putea exista atît de multă!Reuşeşte să-ngaime pierdut:"Tii, cîţi oameni şi-ar putea mistui setea! Ia să nu ne facem nevoile p'aci!" Se pare că vorbele i-au fost auzite, peste ani aci construindu-se un baraj ce asigură apa potabilă pentru mai multe oraşe! Bineînţeles că nu-ntîlneşte nici urmă de cerb; doar cîţiva porci ce nu cunoşteau bunul simţ îşi lîsau mizeriile prin zonă! Cam ca-n zilele noastre, nici urmă de cerbi...

 Niţel mîhnit, pleacă mai departe către "Coada Lacului", ferm hotărît să dibuiască un loc pentru vînătoare-n linişte, departe de zonele aglomerate şi sufocate de diferite sălbăticiuni pe două picioare! Îşi dă drumul vîrtos la mers, trecînd vijelios printre păduri de brazi cărora le crescuseră ramurile doar într-o parte - nici n-ar fi băgat de samă, gîndurile zburdîndu-i undeva prin văzduhul lumii sale, dacă n-ar fi adăstat o clipă pentru a bea apă, moment în care observă spectacolul unor stînci ciudate, cu aspect de ciupercă! Realizează că ajunsese-n rezervaţia Nemirei, loc de-ntîlnire-al vînturilor intense din vest cu cele mai blînde, uscate şi calde din est: "Crivăţul Nemira", aşa-l numesc localnicii pe artizanul ce ,in mii de ani, reuşise a sculpta-n piatră dupa pofta inimii şi-a imaginaţiei divine! Şi parcă, în acea clipă-şi dă seama cît de privilegiat este că poate urca şi MERGE pe munte, că poate simţi şi VEDEA minunăţiile naturii!

 Rotindu-şi privirile, Mihalache nu se mai satură de admirat şi ar vrea să adune-n suflet această bogăţie panoramică:Nemira Mare , Nemira Mică (numit de localnici şi Nemira Ţiganca), Şandru Mare, Pasul Oituz, Valea Uzului, Valea Dofteanei, Muntele Mic sau Vîrful lui Paul...imagini peste imagini, cerul se deschidea şi îi făcea primirea peste acele locuri de poveste!

 Inimosul vînător ştia că într-o călătorie frumuseţea reiese din drumul parcurs şi mai puţin din punctul de destinaţie, de aia parcă nu s-ar grăbi să plece, dar se pornise o ploaie ce se transformase-n lapoviţă şi apoi ninsoare, aşa că purcede la drum! Unde? Nu mai contează , unde vedea cu ochii şi cu inima, spre locuri neîntîlnite, neumblate şi nemaivăzute! Îmbătat de fulgii de zăpadă începe a colinda (Ninge pe Moldova ninge, cu luceferi şi cu zmei...), trecînd la pas pe lîngă doi tineri ce păreau a avea parte de o dragoste nefericită, dar nimic nu părea că poate să-i despartă, nici chiar vîntul cel puternic şi rece care bate pe la Poarta Vînturilor. Transformaţi în stane de piatră, cei doi tineri sînt şi acum nedespărţiţi... Nemira Mică - Sandru Mare!

 Coborînd printre jnepeni şi tufe de afini, ajunge la Poiana Stînii,înconjurată de brazi mititei, unde, dacă se poartă cuviincios, ştie că va putea-mbuca o bucată de caş de la ciobanii oricînd bucuroşi de oaspeţi! Odată-ntremat, traversează Culmea Căprioarei(doar era la vînătoare de cerbi), ajungînd în Poiana Soarelui, la marginea căreia se afla o pădure deasă, în care nu părea a fi călcat coadă de secure de cînd natura, în marinimia ei, ne-a dăruit-o!

 Lucrurile n-au rămas aşa, mai ales că un mîndru cerb cu uriaşe coarne era înţepenit în mijlocul codrului, chestie care-l face pe obositul vînător să ducă puşca la umăr , ferm hotărît să-şi ducă la-ndeplinire misia!Dar face greşeala de a se uita în ochii cerbului; ochi senini ce nu erau aprinşi de căutături tăioase sau ceartă, mai degrab' erau zîmbitori, parcă voiau să-i spună că, cu bunătatea lui fără de margini, îl înţelege şi îl iartă! Ostenit şi ruşinat, aruncă cît colo puşca şi se aşează pe un colţ de piatră, lîngă un izvoraş în apa căruia-şi moaie buzele uscate! Nu mică i-a fost mirarea cînd îşi dă seama că apa ceia-i minerală, cu puteri miraculoase; drept pentru care, însemnează locul pentru ca şi urmaşii să se bucure de descoperirea lui!

 Acu' e drept că vînătoarea-n sine a fost un fiasco, lăsînd panoplia domnească fără răvnitul trofeu iar maţele princiare chiorăind de pohte(oricum era-n zadar, Racoviţă intrînd în lumea celor preaplini cu v'o 25 de ani in urmă, în Bucureşti,ironic,tot în urma unui ospăţ îmbelşugat, da' fărp cerb); da' mult mai tare ne bucurăm că ,aşa, ca din greşeală,a apărut pe hartă un miracol al tămăduirii, superb tărîm de tihnă şi relaxare: Slănic Moldova!

   'Ai să ne-auzim buni vînători!


 C.

[ce faci bade,stai şi cugeţi?] Brevete [Ba,numa' stau]

În adîncul sufletului,am fost întotdeauna convins că,dacă mi s-ar da mînă liberă,aş fi un inventator genial,total diferit faţă de cei cunoscuţi pînă acum!Vechea şcoală nu are nimic în comun cu mine;Edison,Marconi,Bell,lucrau după un şablon-analiză şi sinteză,pentru rezolvarea unor lucruri practice!
Mie altceva îmi fîlfîie prin cap,ceva care să dea o noua orientare în domeniul invenţiei şi al misiunii acesteia!Acea şcoală al cărei prim apostol simt că aş fi devenit,consideră invenţia un scop în sine,fără aplicaţie la necesităţi sau urmărind scopuri meschine!Aş putea-o numi orientare artistico-individuală în domeniul invenţiilor!

Dar,ce mai tura-vura,iegzemplele sunt cea mai bună demonstraţie!
Idolul meu,maestrul demn de urmat e,de pildă,acel suflet avîntat,unul din înaintaşii mei(care,fapt semnificativ,a murit într-o mare sărăcie,fără ca posteritatea,lipsită de întelegere şi nerecunoscatoare,să-l preţuiască nici pînă azi),inventatorul bătăturilor artificiale,care dor exact ca cele naturale!Din păcate,n-a avut niciodată bani pentru fabricarea modelului invenţiei;şi-a irosit zadarnic mersul picioarelor purtînd tot bătăturile veritabile chiar şi atunci cînd şi le-a dus pe cealaltă lume!

Mai jos,am placerea să vă prezint cîteva din ideile mele-sub rezerva priorităţii brevetului-pentru a vă da posibilitatea să vă preparaţi modelele voastre,dar,mai ales,pentru a vă îmboldi să nascociţi şi voi astfel de invenţii!

1)Aparat de amuţit ceasul deşteptător:-ştim cu toţii că cele mai frumoase vise sunt întrerupte abrupt şi neplăcut de sunetul strident al ceasului deşteptător!Ei bine,aparatul de care vă vorbesc este menit să capteze acel sunet,şi este format dintr-un ciubăr capitonat, cu capac,în care aruncăm ,iritaţi,ceasul cînd începe să sune!Un mesaj adecvat situaţiei va fi inscripţionat în interiorul ciubărului,motiv de reflecţie pentru respectivul(ceas),poate a doua zi tace şi nu se va mai zbuciuma atîta întru deşteptarea noastră: "Si tacuisses, philosophus mansisses”!Poate chiar ţine cont de el!

2)Veioza pîlpîitoare:menită a zădărnici prostul obicei de a citi în pat,îndată ce e aprinsă,veioza începe să fileze,făcînd imposibilă orice lectură!Dar,cunoscînd principiul" ai carte,ai parte",avem ocazia să citim la masă,în speranţa că vom fila măcar o quintă!

3)Şifonier cu talpa dublă,prevăzut cu picioare şi sus pe capac!Cînd se umple sus de praf nu mai trebuie curăţat,îl întoarcem cu curu' la deal!Chestie care ar trebui să ne fie familiară!

4)Lănţug pentru pălărie:-ataşat cu doi nasturi de o parte şi de alta a borului pălăriei,în momentul cînd o scoatem(pălăria),se poate folosi pe post de traistă!Existînd pericolul ca ăi mai hăbăuci să poarte pe cap o sacoşă neaoşă,sfatul meu este să găurim toate plasele din dotare,cel puţin să nu orbecăim pe drum în mijlocul zilei!

5)Lighean de alarmă:-o covată oarecare,umplută cu apă şi prevăzută cu savonieră,aşezată în apropierea intrării în casă,în aşa fel încît cel ce prestează hoţia să o poată observa!În caz că oţul doreşte să facă o baie reconfortantă la picioare după munca depusă,covata începe să sune,alarmînd casa!Dacă nu se spală,nu sună!

6)Busola cu capac sudat:- axată pe ideea că "toate drumurile duc la Roma",busola asta va avea capacul bine sudat şi va fi pentru uzul bagabonţilor şi turiştilor,cărora şi aşa nu le pasă unde se află punctele cardinale!Chestia-i că pot răcni, mîndrii nevoie mare, că au busolă!

 
'Ai să ne-auzim inventatori!

 C.

UnGuru-mesteru' casei?

În timp ce ţopăiam monopod prin frumoasa-mi locuinţă,în tandem cu ceea ce s-ar putea numi aparatul meu locomotor,o întrebare exersează dansul "Fetelor de la Capîlna" pe respectabila-mi scoarţă cerebrală,în modul "acu' ies,acu' nu ies!"...pîn' la urmă,iaca:dacă Ramakrishna Paramahansa(1836-1886) ar fi apucat eRepubliku',oare ar mai fi zis că "Bărbierul nu poate să facă şi pe medicul"?!...Pen'că,iaca,micii filozofi din eR au găsit de cuviinţă să facă o alăturare un picuţ ciudată:guru şi,în cazu' meu,fitter!Or fi vrut să-l contrazică pe maestrul bengalez,sau au băgat mîna-n şapca şi au ridicat mărgica pe post de perlă?!
Hmm,da' dacă au dreptate?Ia să purcedem la o analiză mai amanunţită,să vedem dacă termenii sunt chiar aşa antagonici cum par la prima vedere:
guru, s.m.(peior., pub.) 1. escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupaţii sau a unei activităţi cu pretenţii ştiinţifice.
Fitter=instalator,montator,ajustor,mai simplu meşter bun la toate!
Pîn'aci,lucrurile se pupă,instalatoru' fiind şi el un escroc ce manipulează ,tot sub o mască!De chiuvetă!Şi,susţinînd că prestează activităţi ce necesită eforturi supraomeneşti ,îi taxează fără jenă pe creduli!

Mai departe...Religia Sikh(o fo' prima la gugălit,d'aia o vom folosi ca şi paralela :D),are zece guru. Fondatorului Guru Nânak i-au urmat nouă maeştri umani succesivi, iar al zecelea, Guru Gobind Singh, a fost proclamat, la moartea sa, ca "guru perpetuu al credincioşilor sikh".
I-auzi ia...:"Nouă meşteri mari,calfe şi zidari,cu Manole zece,care-i şi întrece"!...iaca,se potriveste manuşă,hai noroc Manole,bem o ţuică la chenzină!!

Elementul cel mai important şi mai aparent la adepţii religiei sikh este turbanul de o formă specială. Această tradiţie a fost iniţiată de Guru Nânak. Ceilalţi nouă guru îi încurajeză pe credincioşii sikh să urmeze această tradiţie.
Aha,păi si Manole al nost' cu ai săi ciraci,poartă cu măndrie salopeta!Cu burtă şi crăpături în locuri diverse!Second hand!Ca semn distinctiv,emblema de la Mercedes,chiar dacă desfundă bude(de unde drac' au toţi acelaşi fel de salopete,rămîne un mister)!Şi ,dacă vorbim de tradiţie,ehe,totdeauna vor fi nouă meşteri care să încurajeze!Pe al zecelea,în timp ce munceşte!

Dacă Guru Gobind Singh a introdus o formă specială de botez, denumit "Amrit", ca element al disciplinei sikh ,iacătă că şi şpeţialiştii noştri au o formă de botez:"aldămaş",iar tu,ca şi client musai să-l respecţi,dacă nu vrei să cunoşti instrumentul disciplinar din dotare,pre numele său "Cazmaua" (sau Flegma,dupa caz si posibilitati)!
Scrierile sikh prezintă concret Nirvana ca fiind un fel de paradis, unde credincioşii sikh vor primi răsplata veşnică pentru credinţa şi dragostea lor faţă de Dumnezeu.
Absolut corect,orice instalator care se respectă visează la un paradis fără defecţiuni,unde să-şi ia (doar) răsplata pentru jertfele zilnice aduse zeului Bachus !

Guru Nânak dezaprobă ascetismul rigid al brahmanilor de a expune focului unul dintre membre, de a sta mereu în apă, de a posti, de a îndura frig sau căldură mare, de a se culca pe un pat cu piroane, de a ţine un braţ în aer pâna ce se anchilozează...Ţucu-te-aş,nici în Codu' Muncii nu zice mai fain şi mai pe placu' instalatorului!Pe bune,cre' că mai avea ceva cîlţi prin pozunare nenea ăla!

Într-o singură privinţă se contrazic fitter-ii cu guru(dau o bere celui ce-mi zice pluralu':D) Guru Nânak spune că "Numai aceia care trăiesc din roadele muncii lor sunt pe drumul adevărului"!...."Mai dă-te dreacu'" i-ar zice Manole,arătîndu-i deştiu'!

Deci,pin' la coadă,au cam potivit-o !Ş'apoi,dacă şi aşa ne place să ne-nfoiem precum curcanii cu cheptu' plin de medalii...dacă ne place să credem că din curu' nost' zboară vrăbiile şi dacă trăim cu impresia că suntem unici deţinători ai adevărului, bag de samă că înc'un titlu pretenţios acăţat la fişa de cadre e bine venit şi meritat...chiar dacă-i numa' titlu'...!



Hai să ne-auzim instalatori!

 C.

So duhal tumen?

Din vremuri străvechi înţelepciunea populară românească a emanat o zicală ce ne arată ineluctibilitatea ghinioanelor în lanţ:"La omu' sărac îi cade pita-n rahat şi i se scoală mădularu-n biserică!" Plastică exprimare,dar care reflectă exact starea mea de-acu',avînd în vedere că,în urma unui banal accident mi-am rupt un picior(umăru' dislocat nu se pune)!Aşa că ,patroane,lipsa-i motivată,am şi tîdulă cu ştampilă de la felcer...nu fi tare năcăjit,o să recuperez...cîndva:D Bun,da' asta-i problema mea!Rezolvare:ghips,refacere planuri...totu-i bine!

Pe cale de consecinţă,probabil o să-mi depaşesc recordul personal de stat in faţa calculatorului...Aşadar,m-apuc de cetit presa!Tulai doamne,cîtă rigididate în gîndire, atît fixism în idei şi atîta greutate,chiar,în exprimare,fără a mai vorbi de caii verzi pe pereţi...Avea dreptate nea Murphy:"Uneori şi canibalul este sătul de oameni."
Bre, cică rigiditatea apare la 2-5 ore dupa moarte,determinată de dispariţia acidului adenozintrifosforic(este că v-am spart cu faza asta?!:D)!Aci,fiind toate cu curu' la deal,prima oară devenim rigizi,după aia decedăm mortal!Da' asta-i problema voastră!Rezolvare?!

Hm,păi, dacă suntem de acord că cele mai importante activităţi din joaca asta,ar fi munca şi antrenamentu'...musai să băgăm la tărtăcuţă ce zicea simpaticul Chang Ying Yue(da,da,au şi chinejii dăştepţii lor):" Cel care, toată ziua e activ ca o albină, e puternic ca un taur, munceste precum un cal, şi care seara se-ntoarce rupt de oboseală precum un cîine, ar trebui să consulte un veterinar, căci este foarte probabil să fie un bou!"
De asemenea,ştiind că-i bine să fi prevăzător(chestia cu caru' şi cu sania..),văzînd că se munceşte de zor la construirea unui spital,propun ca:
1:Să aiba cel puţin o secţie veterinară...cîte stele nu contează,le aduc pacienţii!În frunte!
şi Be:să aibă o sală de operaţii pentru extracţia cozilor de matură!Prevenim rigiditatea!

Suplimentar,pen'că am înteles că nu-i sănătos a ceti,propun ca salile de lectură să fie dotate cu cărţi de colorat+carioci,preferabil cu cît mai puţin roşu şi verde!

Insănătoşire grabnică!Ceea ce-mi doresc şi mie!

PS:So duhal tumen= Ce vă doare


 C.

'Ai noroc, prinţeşilor!

„Voi ce intraţi aici, lăsaţi orice speranţă!…”

Divina Comedie/Infernul/Cântul III...sau V2 în viziunea lui Dante!

Capitolu' unu: Din ciclul "ai gijă ce-ţi doreşti "...hmm,tot timpu' mi-am dorit o gagică ţapănă,cu iniţiativă,arzoaică şi să arate bine!No,amu' o am!Pe vecie(sau,cel puţin,pînă oi ajunge la 160.000 pct militare,ceea ce-i cam egal cu veşnicia:D)!Ba mai mult...cică io-s zeiţa!Doamne apără şi păzeşte!!!

Aşadar,după o noapte agitată,cu vise ciudate şi gînduri apăsătoare,ce-mi umblau nestingherite prin cap, precum copiii de 4 ani care se duc acolo unde nu trebuie şi nu au voie(cică aşa s-ar manifesta anxietatea,mare consumatoare de energie,verişoară de-a treia cu entropia psihică,despre care o promis un nene că ne povesteşte el mai multe,aşa că ...mucles :D),deschid un ochi,mă uit la ceas...hmm,tre' să mă ridic în capu' oaselor pentru a mă întoarce pe partea ailaltă!
Nu ţine,ceva stresant nu-mi dă pace...aha,tu erai...băşica udului reacţionează ca a unui caţeluş pus în faţa unui leu bengalez în călduri...gata,am ţîşnit la toilette(aţi încercat v'odat' să pronunţaţi cuvîntu' ista cu limba împinsă pe alveolele incisivilor?!...o plăcere!),MĂ AŞEZ PE COLAC!!!...hmm,parcă altfel decurgea operatiunea asta în V1!
În fine,trec mai departe,duş,cafea...întind mîna dupa ziar...brusc,am o dorinţă nestăvilită de a lua o pereche de andrele şi să ştrencănesc neşte ciorapi...Mă,dă-o dracului!De mirare,faţa mi se lungeşte precum unui cal căruia-i iei sacu' de ovăz de la bot!...
Dau să mă-mbrac:asta nu, că nu se potriveşte cu bocancii,asta nu, că-i uni,asta nu că...hopa,stop joc!!!Nedumerirea-mi creşte la nivelu' mîrtoagei ce trage caru' cu ovăz într-o directie diametral opusă padocului personal!
Fuguţa la "bolentin":bla bla bla...cineva cu un umor sadic,s-a gîndit că,dacă vreau să fiu războinic,musai să umblu cu pletele-n vînt(da bre,sub căciulă-s plete,nu chelie,aşa cum,obraznic,insinuasera răuvoitorii)!Şi,ca nu cumva să şochez v'un copchil ce mă vede-n luptă cu păru' pe moaţe,m-au făcutără muiere!Nemesis,că altfel nu-i pot spune(parcă mergea mai bine Nuţi)!Păi bine bre,chiar aşa tare v-am supărat?!

Acu',gata "reformat",mi se nasc halte întrebări existenţiale:la şcoala ceia ce facem?!...cursuri Lamaze(probabil,pentru mîngîierea puţinului orgoliu masculin rămas,or fi rebotezate La Mazda)?!Dupe aia,dacă-n răzbel ne-om grupa mai multe zeiţe d'astea...şi ne-om sincroniza menstruaţiile,nu va fi haos cîmpul de luptă?!Vorba cronicarului...baie de sînge,neicuşorule!...
Una peste alta(începe să aibă sens vorba asta,nu ?! :D),sper să nu trebuiască să mă şi epilez...cică doare-al dracu'!Deocamdată ,mă duc să-mi îndrept sprîncenele,că nu arat prea fericit(ă)!Ta-ta,dragi(e)lor!

  C.

Colecţionara dă hartă...

Acu' ceva vreme sunasem goarna printre amici anunţîndu-i că am mare nevoie de-o carte ale carei urme nu se mai găsesc prin librarii sau biblioteci! Norocul mi-a surîs , unul dintre cunoscuţi recomandîndu-mi un anticariat de pe strada Plastografilor, al cărei proprietareasă era ,cică, mare pasionată de artă şi de la care puteai achiziţiona cam orice lucru dacă aveai o poziţie "socială" importantă!

Neavînd în posesie v'un bmw ori v'un q7, nici măcar o amărîtă de dacie, am căutat cea mai simplă soluţie de a da impresia că fac parte din crema societăţii: mi-am aninat un dobru- d'Alcide-! Iaca aşa , cu presupusul sînge-albastru curgîndu-mi prin vene, mosiu d'Alcide porneşte-n pas săltat către anticariatul cu pricina, pe al cărui frontispiciu scria cu litere mari şi viu colorate "Butic hartistic"!

La intare-am fo' întîmpinat de-o drăguţă subreta căreia-i clincăneau vesel cocoşeii din salba-nfăşurată în jurul unui gît ce nu prea părea a se-ntîlni prea des cu apa şi sapunu', da'-n schimb duhnea a colonie de la o poştă ! Cu un zîmbet strengăresc imprimat pe buzele-i boite mai ceva ca ale unui clovn îmi zice şugubăţ:" Dă-mi pălăria conaşule, nu-ţi fie teamă, că n-o manglesc! Tii, da' frumos giuben, nu cumva-i de vînzare, mînca-ţe-aş..!"

O depăşesc în grabă să nu fiu nevoit să-i altoiesc v'o două peste plisc şi intru în " muzeul" propriu-zis, unde m-aştepta proprietăreasa; cu un gest de mare doamnă îmi indică un cuier unde să-mi pot agăţa pălăria şi paltonu', moment în care consider că-i cazu' să-i plasez un mic compliment pentru a-mi uşura căutările:" Ia te uită ce cuier drăguţ!"

Bag de samă că atît aştepta , că-mi replică rapid, da' cu un zîmbet de satisfacţie lăbărţat pe faţă:" O, e un fleac! L-am cumpărat la Paris, la un auction! Nu-i cine ştie ce, mahon...Dar fă-te lejer! Nu te prea uita prin jur, trăiesc şi eu aşa cum pot, mai sărăcăcios... Ia un loc, uite, pe taburetul ăsta... ce zici de el, îţi place?"

Aha, ăsta-i momentul pentru complimentu' responsabil cu mîngîierea orgoliilor de obor: " Sublim! Minunată piesă! De unde-i ?"
"Eh, e un fleac din secolul al optsprezecelea, nu valorează prea mult. Dacă n-ar fi decît un exemplar ar mai valora ceva, dar mai sînt două: unu' la Britiş miuzeum, iar al doilea aparţine unui colecţionar de artă din Berlin!"
" Dar e o adevărată raritate! De altfel se şi vede!"
" Aşa, la prima vedere, mai puţin! Dar dacă te uiţi atent la linia picioarelor..."
"Sigur, sigur, am şi văzut. E sublim", trăncănesc eu !
" Ei, să nu exageram! Dacă e ceva care să valoreze ceva în toată sărăcia asta, atunci, uite, scrumiera asta.."
" Vai.. ce să spun... atît de simplă, cenuşie ...totuşi", bîigui ceva pentru irigarea puieţilor de speranţă din sufletul hartistei.

" Nu-i cenuşie. E culoarea oţelului. Ca asta poţi vedea cîte vrei prin galantare. Dar alea-s imitaţii! Uite aici, vezi zgîrietura asta?... Ei bine, asta ne arată că provine din faimoasa colecţie Benvenutto!"
" Minunat! Colosal! O splendoare de zgîrietură..." , reuşesc să articulez făr' să mă pufnească rîsul!

" Dar de lucruşorul ăsta de pe scrin ce părere ai?", mă-ntreabă pornită pe dezvăluiri măreţe neguţătoreasa.
" O folie...extraordinar de frumoasă folia...Aşa ceva n-am mai văzut! Iar capacul, pfff.."

" Ce capac? Nu, nu burlanul ţi l-am arătat...Vaza asta..."
"Absolut, şi eu mă refeream tot la vază...Ziceam doar că ce capac fantastic ar avea, dacă ar avea!"

" Dar ce zici de miniatura asta?!", îmi arată cu un gest princiar o miniatură cu " Răpirea din serai".

" Ooo! Fantastică! Genială! Mi s-a tăiat şi răsuflarea... eu ce să spun...multe miniaturi d-astea, pardon, monitoare-am văzut... ştii...ultima oară la balamuc...da' un minotaur...ptiu...o miniatură de asta chiar că n-am mai înghiţit!"

" Eh, o nimica toată făcută în grabă, numai cinci ani a lucrat la ea pictorul din evul mediu care-a făcut-o! O bagatelă! M-a costat saij'dă mii dă lei!"
" Ceee?! Numai atît?!! Şi n-a lucrat la ea decît cinci ani?!..."
" Zău, nu merită să te-aprinzi pentru un fleac ca ăsta!...Mai bine spune-mi ce părere ai despre ea?"

"Ce să zic?...parcă mai pot găsi vreun cuvînt?...pentru un...pentru un... da, un fleac ca ăsta, cum ai binevoit să-i spui... Ei bine, am văzut multe...aaa...multe chestii, da' zău că una ca asta n-am pomenit în viaţa mea! Cum Dumnezeu a avut obraz să se cîcîie cinci ani cu o zdreanţă ca asta, fir-ar să fie de găinar! Şi după aia să-l mai şi fraierească pe om cu j'de mii de lei, cînd n-aş scuipa nici cinci parale pe-un astfel de ciuruc de cea mai proastă calitate...o ploşniţă pusă în ramă , pe care-aş storci-o cît ai zice peşte dacă mi-ar cădea de-acolo de pe perete pe pantalon şi mi-ar murdari haina...dracu' să-l ia de anticariat...Colosal...Sublim...Fantastic! Pa, la revedere!"

 Am ieşit val-vîrtej din cotineaţă; mi-am lăsat giubenu' şi paltonu' acolo, oricum ar fi trebuit incinerate dacă le luam cu mine! Nici de carte n-am mai întrebat; da' nu-i bai, oi găsi-o pe internet.

  'Ai să ne-auzim (ne)kitsch-uitori !

 C.