Pentru ce?...

Brrr, frig, dom'le, frig! Şi-ntuneric beznă...la dracu' unde-s laptele şi mierea promise?! Unde-s poveştile spuse pe acorduri de harpe ce le-aşteptam cu nerăbdare?! Oare degeaba ?...


-Halooo, nenicule, matale acuma ai sosit? mă apelează o voce dogită.
— Acum, da. Brrr, răspund puţin ofticat că nu-mi pot vedea interlocutorul.
— E cam frig la început, nu-i aşa? Pînă la urmă o să te obişnuiesti. Ţi-au pus gheaţă şi pe cap?
— Mi-au pus. Brrr.
— Normal. Asta-i bine. Şi te-au împins pînă la capăt? Ce număr ai?
— Ce număr am?
— N-ai apucat să vezi bileţelul ăla pe care şi l-au legat de picior? Scrie pe el numărul şi numele, dacă se ştie. Eu am doar un număr, nu am nume. Încă nu m-au identificat. Spaţiul tău nu e prea strâmt?
— Nu, zic eu făcîndu-mi curaj, deşi începe să mă cam apese un sentiment claustrofobic.
— Al meu este, pentru că am început să mă umflu. M-au scos din apă abia după patru zile. Nu mă plîng, doar ochiul mă jenează, că mi s-a scurs în gură. Tu mai ai ochi?
— Doar unul. Pe celălalt l-a scos glontele. Pe acolo a ieşit.
— Cu revolverul ai…?
— Mda...

— Ah! Şi eu aşa am vrut, dar n-am reuşit să fac rost de bani. La mine a durat mai mult, dar ştii, ce-i sigur, e sigur.
— De unde ai…? întreb doar aşaaa, ca să mai treacă timpu'.
— De pe podul de peste Prut. Am ieşit la suprafaţă abia după patru zile. Plămînii devin foarte respingători. Scuza-mă, burta ta a început să se-nverzească?
— Încă nu, răspund repede, mai mult ca să mă conving pe mine însumi.
— O, s-o vedeţi pe a mea. E de un verde deschis pînă la buric. Chiar mă bucur, în curînd voi fi cu totul verde. Doar grăsimea e albastră. Mai trebuie să trec de autopsie. Srrrrr...
— Ce dracu faci?
— Nimic, doar apa sîsîie în mine. Oh, tocmai mi s-a scurs şi celălalt ochi. Îmi pare rău. De altfel, arătam destul de bine, aşa a zis domnul doctor. Ia spuneţi-mi, era blondă?
— Da. Şi a dumneavoastră?
— Şi a mea.
— Cum o cheamă?




— Molda.
— Aha, înseamnă că eşti Gheorghiţă.
— Într-adevăr, şi ce-i cu asta?
— Boul de mine, credeam că se va căsători cu tine.
— Eşti cumva Ivan? Eu credeam că va fi a ta. Pentru asta trebuia eu să sar de pe pod?
— Şi eu pentru asta trebuia să dau atîţia bani pe pistol? Ptiu!
— Atunci s-ar fi întors la mine! Dacă aş fi ştiut că nu vrea să se căsătorească cu tine şi că vei sări de pe pod… Dar mie mi-a spus că se va căsători cu altul şi eu ştiam că doar tu poţi fi acela…
— Şi eu dacă ştiam că tu cumperi pistoale şi că nu vrea să se căsătorească cu tine… Mi-a spus că va rămâne cu altul şi eu ştiam că doar tu poţi fi acela…
— Şi pentru asta putrezim aici amîndoi? Atunci cu cine s-a căsătorit Molda?

O voce dintr-al treilea sertar:
— Cu mine.


 Ptiu, iaca drace, şi-ăsta-i aici...De-aş fi stiut...Eh, tot degeaba, e timpul să-mi găsesc un norişor si să hălăduiesc pe cerul patriei. Şi, poate, oi auzi şi ceva sunete de harfe din cînd în cînd...


'Ai să ne-auzim sin-ucigători!