duminică, 7 octombrie 2012

Noi şi pădurea...


Cică pe vremea cînd eram mai mult daci şi mai puţin…ce om mai fi acuma, frumosul picior de plai era înzestrat cu păduri mîndre şi dese, alcătuite din copaci care înţelegeau să se lase sacrificaţi pentru a deveni baraje în calea năvălitorilor, sau adăposturi pentru cei care îngrijeau pădurile. Cîteodată copacii acceptau să devină şi lemne de foc, dar atunci se revolta ceva în ei astfel că, dacă le picai în flăcări, te cam prăjeau.

Odată cu trecerea timpului au trecut p’aci ba romanii, ba hunii, ba leşii, ba ruşii, ba grecii, ba turcii, iar ruşii, apoi nemţii şi iar ruşii, ba, într-un sfîrşit au apărut şi americanii; nici timpul şi nici feluritele naţii de “vizitatori” n-au fo’ gingaşi cu pădurile locului...şi de ce-ar fi fost, dacă pînă şi noi, care cică am fi fraţi cu codru , ne-am cam bătut joc de el ?

Amu, io nu ştiu cum arătau cele păduri în vremurile demult apuse( nu vă luaţi după avatar...nu-s chiar aşa bătrîn, era doar o zi rea a părului :D ), da’ vă poci spune cum arată pădurea în ziua de azi. Şi zău că nu-i a mai faină privelişte...
Că dacă te uiţi mai atent, vezi că mai sînt cîţiva copaci scorburoşi din care nu prea mai poţi scoate nimic, iar restul copacilor sînt din ăia din care nu se pot face decît…cozi de topor. Iar ăştia nu fixează nici solul, nu ţin nici torenţii de ape, nu fac nici umbră şi nici măcar nu dau frunze care să îngraşe pămîntul. Ăştia doar cad peste tine cînd ţi-e lumea mai dragă. Încerci să te adăposteşti lîngă unu şi te trezeşti descoperit. Dacă vrei să-ţi faci ‘coperiş din el, te trezeşti că-ţi plouă-n casã. Plută? Fii prudent, că te duci la fund cu pluta făcută din ei cînd nici nu te aştepţi! Lemne de foc? Păi îţi scot ăştia un fum de nici nu mai poţi respira. Cozi de topor, atît se poate face din ei. Şi limbi de lemn. Şi, uneori, beţe d-alea pentru steaguri. Beţe care, după defilare, sînt folosite la cotonogirea “ălorlalţi”. Bunînţeles, sub lepedeu’ patriotismului.

Cam asta s-a ales din pădurile dacilor, acuma cînd noi am devenit…ce-om fi devenit.


‘Ai să ne mai auzim din cînd în cînd!

  C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu