Încerc să-mi predau lucrarea...

Mă sună mai deunăzi secretara domnului preşedinte şi-mi propune să particip la un concurs de creaţie. Literară, să fim bine înţeleşi! Cum nu puteam refuza o voce atît de suavă din care răzbăteau cele (minim) două pachete de Carpaţi fără filtru pe care dînsa se pare că le consumă zilnic, am stabilit să ne-ntîlnim mai pe seară la Iunion să-i predau scrierea pentru concurs.
Ei bine, dis de dimineaţă am pus lucrarea într-o mapă domnească din carton, am împachetat-o frumos în hîrtie albă, ba chiar am legat-o cu o sfoară fină căreia i-am produs o fontiţă ce-aduce tare mult c-un fluture(dreptu-i, cam mare fluturu'), după care m-am împachetat cu hainele ale bune, de mers către biserică( zic către pen'că, invariabil, se-ntîmplă ceva care să confirme zicerea din vestita melodie "Cine-o pus cîrciuma-n drum" şi schimb brusc destinaţia).

Aşadar, pus la patru ace şi alte cîteva ace lipite de ochi din cauză de nesomn, cobor în stradă cu gîndul să mă plimb cîteva ceasuri pînă la ora întîlnirii. Deodată un răcnet de sergent major îmi deranjează ciocanul şi nicovala din urechea dreaptă:
-Vă salut în dimineaţa asta frumoasă!!!
-Salu...ee...pardon?! răspund eu mirat.
-Pariem că nu mă recunoşti?
În faţa mea stă proţăpit un nene ce are aninat pe faţă un rînjet bovin.Se uită la mine triumfător...deh, unii oameni se bucură că au o mutră atît de tîmpă încît nimeni nu vrea să-şi aducă aminte de ea.

-Să pariem pe o miză mică, îi spun, pen'că matale ai şi cîştigat rămăşagul!
-Încotro ţi-e drumul? Şi ce duci acolo? mă interoghează majuru'.
- O culegere de articole.

Clipeşte din ochi de parcă i-aş fi spus un banc porcos. Îmi ia mapa din mînă, o despachetează şi o deschide.
-Aa...asta e?
Deschide mapa, răsfoieşte cîteva pagini. Se opreşte, apoi citeşte într-o doară un aliniat.Începe să rîdă în hohote:
-Hahaha, asta-i foarte bună! Ei da, ăştia ştiau să scrie!
Stau răbdător. La ce bun să-i explic că-s scrise de mine?
-Da, ăştia ştiau!
Trece la altă pagină. Bag de samă că şi asta-i place. Se cufundă în lectură. Sau se uită numa' la chipuri!
-Ştiţi, îndrăznesc, eu mă cam grăbesc...
-Aşteaptă, nu mă deranja!
Citeşte în continuare. Iaca, acum îndoaie o foaie. Hopaaa, scoate un pix şi face nişte note marginale! Hmm, interesant om!
Într-un tîrziu îmi pasează mapa şi, cu un aer degajat pleacă brusc, aşa cum a şi apărut!

Împachetez mapa la loc. Vreau să intru într-o micuţă cafenea de cartier. Numa' vreau...
-Heeei, salut! Unde te grăbeşti aşa?!
Pff, ăsta-i soţul doamnei aceleia...hm, nu se face să trec pe lîngă el ca pe lîngă un pom:
-Salut, mă grăbesc, musai să ajung să predau mapa asta...
Îmi smulge mapa din mînă, o despachetează şi o deschide:
-Auzi, tu citeşti asemenea lucruri?
-Da' de unde. O duc cuiva.
Nu-l interesează cui. Începe să buchisească. Ăsta-i om serios, citeşte şi prefaţa. Si bibliografia. Văd că se poticneşte la numărul de telefon al redacţiei. Nu-i bai, îl las să se chinuie!
-Îmi pare bine că am apucat să citesc lucrările astea. Dar nu te mai reţin, văd că te grăbeşti!

Mă tîrăsc pe bulevard. Încerc să mă trag undeva la umbră.Încerc!
-Hei, cum îţi merge, ce faci pe-aici?
-Servus, mă grăbesc!
-Ce ai în pachet?
-Nimic, o călimară!
-Arată-mi-o!
-Nu se poate, explodează. E fragilă!
-Nu mai spune...Eşti tare ciudat. Mănîncă-ţi-o friptă!
Cu tînărul ăsta nu pot să mă cert, îl ştiu de cînd era doar o sclipire jucăuşă în ochii părinţilor săi. De altfel, de tac'su depinde chestia aia...
-Pofteşte, dragă, stau la dispoziţia ta.

Pe la 11 noaptea , pe jumătate mort, mă prăbuşesc pe o canapea la Iunion. Pun mapa lîngă mine. Nodul ăla fontă s-a transformat într-un "dublu octar", dar nu-mi mai pasă!
Două mîini îmi acoperă ochii pe la spate şi o voce şoptită mă-ntreabă:
-Cine e?
De unde aş şti, cînd mă împiedică să-mi folosesc tocmai simţul cu ajutorul căruia aş putea să-i stabilesc identitatea?!
-Cucu! Hopa! Ce ai în pachet?

Răcnesc precum un leu rănit, iau mapa în mînă, o sfîşii în două şi, peste cap, i-o arunc persoanei care mă intreabă.
-Poftim! Uite ce-i în pachet!!!

Mîinile îmi eliberează ochii.Mă-ntorc.
Era secretara domnului preşedinte!

'Ai să ne-auzim răbdători!


C.