“Aşadar, mai întîi şi-ntîi: acesta nu e carnetu’ definitiv, ci doar un fel de copie care ne-o fo’ distribuită în mod provizoriu...E adevărat că ceilalţi şi-au primit carnetele, dar al meu a trebuit să fie trimis la minister fiindcă s-au descoperit unele erori care trebuie remediate urgent. Da. De altfel comisia de control se va ocupa de cazul meu intr-o şedinţă speciala! Domnul diriginte mi-a ţinut şi o cuvîntare cînd mi-a înmînat carnetul. Era cam încurcat...şi ţi-a trimis salutări, tăticule :” Te rog, dragă Alcide- mi-a spus- fii bun, comunică părinţilor că în carnetul tău s-au strecurat nişte erori regretabile. Din păcate, conform dispoziţiilor oficiale, trebuie să eliberăm carnetul, dar spune-le ca e provizoriu şi nu are relevanţă. Roagă-i să nu se supere; carnetul adevărat îl vom elibera în curînd, deocamdată îi rog să-l iscălească pe ăsta, fiindcă toate actele le-am trimis la poliţie, unde, din cauza cercetărilor, e nevoie de iscălitura asta. Dar te rog să accentuezi că nu e decît o formalitate. Însuşi şeful Poliţiei a scris personal liceului rugînd direcţia să cerceteze cum a putut să se strecoare în carnetul tău nota asta la Istorie”...
Această cifră, asta de aici...o cifră banală care nu înseamnă altceva decît că la Istorie am patru...da, am patru răspunsuri, adică am răspuns de patru ori...deşi ar putea da loc la interpretări greşite...Este un lucru ştiut că profesorul nostru de Istorie, fiind doar profesor suplinitor, nici nu are dreptul să dea note, fiindcă mai întîi trebuie să-şi dea examenul la Facultatea de dat note! Pînă atunci nu poate da decît note ..hm, provizorii, care trebuiesc înţelese aşa: in loc de unu-doi, in loc de doi –patru, in loc de patru-opt...Deocamdată te roagă respectuos să nu fii supărat şi îţi trimite vorbă că am răspuns de patru ori deosebit de bine, dar s-a pierdut catalogul cînd să-mi treacă media...
La Fizică...ei, da, la Fizică am răspuns încă din noiembrie; m-a întrebat despre mersul soarelui, iar eu am explicat traiectoria elipsoidală, în care, într-un focar, se găseşte soarele, ceea ce este meritul lui Newton. Dar tocmai atunci s-a întîmplat să mă confunde cu unul care şade lîngă mine şi care o primit nota trei, notă pe care- din greşeală- mi-a trecut-o mie! S-a cercetat cazul dar mi-au spus că nu se poate corecta, fiindcă s-ar crea dificultăţi la minister şi de aceea m-a rugat stăruitor să nu mai agit chestiunea...deocamdată; să-i fac acest serviciu, să accept nota trei şi o să primesc un zece fără să mai fie necesar să mai răspund trimestrul următor. Zecele mi l-a şi trecut în certificatul de naştere, acolo, lîngă semnătura primarului...
La algebră profesorul are pică pe mine; ce pot să-i fac?! La ecuaţiile de gradul doi i-am explicat cum nu se poate mai simplu calea de rezolvare, dar el nu şi nu! Cînd a văzut că ştiu algebră mai bine decît el, m-a trimis la loc şi mi-a dat nota doi; şi de atunci are pică pe mine...nu a vrut să mă mai scoată la tablă să-mi îndrept nota, deşi lucrul acesta este prevăzut chiar şi de tribunal, unde scrie că pînă în luna februarie toţi elevii trebuie scoşi la tablă ca să-şi îndrepte notele, altfel clasificarea nu e valabilă. Aş putea să-l dau în judecată, dar io-s milos de felul meu...
Cifra asta de la Purtare?! Nu , nu e trei, e noua, dar dirigintele- ce să-i faci? scrie anapoada, mai ales pe nouă îl face aiurea, totdeauna se confundă cu treiul! Dar pentru purtare se va trimite separat un certificat părinţilor, prin poştă!
Aşa că, iscăleşte , tăticule...şi să nu treci zilele astea pe la şcoală... a fost ridicată poarta...se fac reparaţii...nu mai avem poartă...nu se poate intra...poate peste o săptămînă, două...”
Îmi ridic timid privirea către taica, iar inima-mi era cît un purice :”Oare l-am fraierit sau ia gîrbaciu’ ?”
Bătrînul Alcide îşi îndesa tacticos luleaua şi pe buze i se zărea o umbră de zîmbet...După două minute lungi cît o zi de post, începe a vorbi calm, tărăgănat :” Mă copchile, io iscălesc ce vrea sufleţelul tău, că plaivazu’ şi hîrtia suportă multe...da’ să nu crezi v-o secundă c-ai făcut mare gheşeft. Că nu notele, nu calificativele-s importante, ci doar ceea ce-ţi ramîne-n tărtăcuţă! Şi să nu trăieşti cu impresia că m-ai fraierit...nu, tu eşti singurul minţit dacă ţii sub obroc adevărul! Şi să mai ştii un lucru: orice premiu cîştigat necinstit sau cumpărat îţi asigură doar o coroniţă fără valoare şi fără onoare! Şi-acu’,mă prunc, mă... dă carnetu’ ăla să-l iscălesc “
Ioi, mai bine lua gîrbaciu’, ar fi durut mai puţin!
‘Ai să ne-auzim neminţitori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu