duminică, 18 martie 2012

Am picat la bac...

Vrrrm, vrrrm...Nişte zgomote ciudate răzbat de-afară trezindu-mă din somnul dulce al dimineţii. Or fi iar muncitorii de la drumuri, care repară strada noastră o dată pe lună. Mă uit afară şi văd nişte aparate ciudate ce trec cu viteză ameţitoare prin dreptul geamului, deşi locuiesc la etajul trei. "Hm, musai s-o las mai moale cu horinca, am ajuns să văz avioane la geam", bolborosesc în timp ce-mi pregătesc o cafea. Cu coada ochiului observ un aparat pe perete ce seamănă cu un ceas. Da' nu-i. Scrie clar pe el: timpometru! O fi, că prea scrie frumos...Mă uit la dată, arată anul 2100...brusc mi-aduc aminte că am cîştigat la Loteria Noroacelor o excursie cu maşina timpului. Al drac' noroc! În fine, ies repede din casă pentru a profita la maxim de premiul căpătat.

Pe bulivar, lume multă, ca la bîlci...multă lume da', parcă, puţini oameni. Ăi ca bărbaţii purtau fuste scurte, ăi ca femeile pantaloni lungi. Cîţiva mă priveau cu coada ochilor şi-şi dădeau ghionturi chicotind, da' nime' nu-mi zice ni'ca...

Intru rapid în curtea unei somptuoase clădiri cu gîndu' să-mi trag sufletu'. Aci, o mulţime de tineri umblau agitaţi. Erau atît de preocupaţi încît nici nu băgaseră-n seamă apariţia mea ciudată şi anacronică. Pe unul dintre ei îl înşfac de mînă în clipa-n care trece pe lîngă mine. Cînd şi-a ridicat faţa către mine era să pic jos de uimire: îmi semăna leit. Stăpînindu-mi mirarea îl întreb, cu toată politeţea de care eram capabil, ce clădire-i aia:" Liceul xx", îmi răspunde grăbit şi dă să-şi continue goana.

" Măi bade, un'te grăbeşti aşa, doar nu dau turcii, îi zic în timp ce-i iegzaminez atent ficsionomia. Ia, spune, nu ţi se pare că noi semănăm ca două picături de jinars?"
Mă priveşte şi el mai atent şi exclamă uluit:" Pfff, matale pari doar ceva mai în vîrstă decît mine ! Ciudat, foarte ciudat..."
"Doar puţin. Cîţi ani ai; cum te cheamă?"
"18 ani. Fane Chioru mă numesc."
"Eşti sigur? Tocma' mă gîndeam că am plăcerea să stau de vorbă cu v'un strănepot de-al meu."

Tînărul se uita la mine cu compătimirea rezervată de obicei ălor săraci cu duhu'. Apoi dădu nervos din mîini şi vru să-şi vadă de drum:" Lasă-mă, nene, că n-am timp de şaradele matale, am treburi importante de rezolvat! În cinci minute-ncepe examenul de bacalaureat la istorie, am tras biletul, iar subiectul este "Războiul moldo-moldo-turc din 2011" şi-s ciubotă la capitolu' ăsta. E singurul capitol pe care nu l-am pregătit, am crezut că-i v'o glumă de om bîlbîit...auzi"moldo-moldo-turc!!"
Eheee, sărmanu' băiat ştie numa' ce-i trecut în cronicile vremii; te pomeneşti că le mai şi crede...

Nici prin cap nu-i trece cît de norocos este că stă de vorbă cu-un martor ocular al acelor vremuri. O idee nebună-mi trece pe sub căciulă; am să-l salvez! Pare un băiat de treabă...trebuie să fie un băiat de treabă de vreme ce seamănă cu mine :D !
"Fii atent! Intru eu la examan în locul tău, n-o să observe nimeni nimic. Hai să ne schimbăm hainele-ntre noi( ptiu, fi-v-ar moda de rîs, iacătă-mă şi cu haine muiereşti), tu stai aici şi aşteapta liniştit, că-ţi rezolv eu toate problemele!"

Zis şi făcut; gata deghizat intru în sala de examen bucurîndu-mă anticipat de succesul pe care-l voi repurta. În nici un minut profesorul îl striga pe Fane Chioru.
Mă-ndreptai semeţ spre catedră, aşteptînd nerăbdător întrebarile, cu un zîmbet ironic afişat pe lătăreaţa-mi faţă la gîndul că voi da răspunsuri precise şi perfecte şi ce plăcută surpriză voi face auditorilor prin vastele mele cunoştinţe.
-Aşadar-începu profesorul cu o voce severă- cum a încercat Ungaria să înfometeze Moldova?

Am deschis gura da' am închis-o mintenaş la loc...Ptiu, oare cum o fi vrut, frate? Ştiu că zilele trecute era un articol în ziar despre treaba asta, da' chiar cînd să-l citesc a intrat nevastă-mea să-mi spună că are nevoie de pantofi noi (încă unii)...Na, ca să vezi, nevasta îmi mănîncă bacalaureatul...

-Urmatoarea întrebare: Cum s-au comportat aliaţii în război?
-Cum s-au comportat...ei da, aş vrea să stiu si eu! Aici n-am nici o vină, nicăieri nu s-a scris clar şi precis despre acest lucru! Vă rog, altă întrebare- bolborosesc roşind.
-Văd că nu te-ai prea pregătit, Fane: Ce au discutat ministreşii de război la ultimul congres?
-În octombrie?
-Bineînţeles, în octombrie!
-Ei, ce-au discutat? întrebai curios ieşind din rolul meu de examinat.Că, cică, nici ei nu ştiau că...
-Ce-i asta? sări profesorul ca ars. Tu mă examinezi pe mine?! Treci la loc, 2!

Cristoase, ce-o să se-ntîmple cu sărmanul Fanel? Am început să-l implor pe profesor să-mi mai pună o întrebare.După lungi stăruinţe a consimţit:
-Unde umbla preşedintele în timpul războiului?
-Vă rog să mă iertaţi- răspund pe un ton cît pot de serios- asta nu sînt obligat să o ştiu, întrucît, din motive de meda...asta...din motive tactice asemenea lucruri nu se dădeau publicităţii. Hai, altă întrebare...
-Fie, hai să fie una simplă: Sub ce deviză funcţiona coaliţia din acea vreme?

Am răsuflat uşurat... Fane Chioru, eşti salvat! Triumfător , fără cea mai mică urmă de emoţie, declam ca pe o poezie:
-Unitate, Demnitate, Coeziune, Respect!

-Marş la loc! răcni profesorul ridicîndu-se. Asta-i culmea obrăzniciei: născoceşti cuvinte inexistente, idei de care nimeni nu vrea să audă! Curată neobrăzare!

Pff, asta este! Pe Fane Chioru l-a picat la examen! Bine i-a facut!


C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu