joi, 16 februarie 2012

Încerc să-l educ pe Omul Primitiv [ ziua Be ]

Ce dracu' să fac din moment de m-am procopsit cu pocitania asta din paginile de Istorie a Lumii, musai să-l cizelez niţel, nu pot să-l prezint amicilor aşa cum se-nfăţişează el, proaspăt ieşit din peşteră! Ş'apoi, chestia cu introducerea dinţosului în tainele educaţiunii şi culturii îmi provocă un sentiment nedefinit, dar plăcut! Cam aşa cum se simt taţii cînd fac copii special pentru a avea-n familie pe unu' care-i mai puţin priceput chiar decît ei şi în faţa căruia se pot umfla-n pene!

-Fii atent, i-am spus pe un ton ce nu acceptă replica! Azi ieşim pe stradă, să mai înveti şi tu cîte ceva!
-'Ţeles, stimate domn, zice respectuos ( ore-n şir m-am chinuit să-l învăţ să spună...nu, greşesc, să-MI spună " stimate domn").

Prima oară i-am arătat casele. Le-a gasit destul de înalte , dar nu l-au impresionat cine ştie ce. În schimb, era interesat în cît timp creşte din pămînt o chestie de asta!
-Băi, acesta, tu eşti din epoca de piatră, nu?!
-Ntz, din terţiară, capitolu' trei, rîndu' şaişpe de sus!
-Atunci fă bine şi bagă la tărtăcuţă, casele nu cresc din pămînt, ele sînt construite! Cu multă trudă, chiar cu sacrificii! Dar asta nu o poţi întelege deocamdată, pentru că nu te prea duce capu', nici măcar o frază legată nu poţi spune, scoţi numai nişte sunete aiurea, un fel de măcăit cu care-ţi exteriorizezi pornirile primare!Umblă cu atenţie , că le poţi mînji, chiar darîma dacă nu eşti atent! Ai înţeles?!
-Îhî, stimate domn!
-Foarte bine! Ţi-e foame?!
-Daaa, se hlizeşte la mine!
-Bine, mergem la restaurant, da' ţine botu'-nchis, sperii lumea !

Îl văd că dă să plece de lîngă mine:
-Hooo, unde pleci, restaurantul e departe, iar civilizaţia a evoluat atît de mult, încît nu mai trebuie să mergem pe jos, folosim mijloacele de transport!
Nu termin bine de vorbit că apar v'o două autobuze, da' pline ochi, nici gînd să te poţi urca-n ele!

-Tii, stimate domn, arată chiar ca ihtiozaurul de pe vremea mea- zice părosu' făcînd pe spiritualul! Da' toţi oamenii ăia din autobuze-s fraţi gemeni, că toţi seamănă-ntre ei, parc'-ar fi creaţi de acelaşi om!
-Uite d'aia i-o şi păpat ihtiozauru', îi răspund nervos!
-Stimate domn, să n-o luăm totuşi pe jos, mor de foame...
-Mai taci dracului, n-am ajuns ÎNCĂ pînă acolo încît , din pricina unui fleac de aglomeraţie să recădem în epoca primitivă!
În timp ce căutam o maşină, Primitivu'-şi holba ochii la o clădire impunătoare:
-Stimate domn, ce-i casa aia?!
-Băi, urîtule, aceea este o biserică! Acolo ne ducem să ne aflam iertarea păcatelor! Spre exemplu, dacă faci un furtişag, te duci acolo, te căieşti şi ţi se iartă fapta!...

Uitîndu-mă în jur după un taxi, n-am băgat de samă cînd a dispărut de lîngă mine pocitu', iar cînd am realizat, tocmai apărea ţinînd în mînă o şuncă uriaşă din care-nfuleca de zor!

-De unde-o ai, nenorocitule?!
-Stătea aici, peste drum , într-un geam! Am ochi bun, am văzut-o imediat! Nu mai puteam de foame! Acu', stimate domn, hai la casa aia să mi se ierte păcatul!

M-am holbat la el cu ochii cît sarmaua. Turbam şi nu-mi trecea prin minte ce să-i zic! Pînă la urmă i-am ordonat, în timp ce mergeam către biserică:
-Dă-mi şi mie o muşcă!...

 C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu