miercuri, 28 decembrie 2011

Lăcaşul campionilor

După cum bine ştiţi,şi dacă nu ştiti,aflaţi acu',în anul 336 îHr domnul Filip Macedoneanul suferă un banal dar curios accident:în toiul verii patinează şi cade-ntr-un pumnal; de vreo 27 de ori!Astfel fiul său cel mare, Alexandros III Philippou Makedonon,devine drept stăpînitor de armată puternică cu tot ce avea aceasta-n dotare:cavalerie, infanterie şi catapulte, plus un însemnat spirit de cuceritor!Spirit care-i călăuzeşte paşii într-o tură cu falanga pe la vărsarea Oltului,în ideea unui antrenament cu geţii cei viteji pînă la dibuirea adevăratului adversar-perşii cei fricoşi!Bătălia a fost scurtă dar istovitoare,din pricina holdelor ce se rumeneau la soare neculese,praful ridicat provocînd Săndelului o sete demenţială!Fapt pentru care-i dă pinteni armăsarului dintre ilustrele-i picioare în căutarea unei surse de apă potabilă,da' care să nu fie de vişine,că balonează!Pesemne că uitase capacităţile lui Bucifal,astfel că ,în urma îndemnului din coaste,acesta face un salt imens,taman pînă aproape de Potaissa!
La aterizare, Bucifalul(devenit Ducipal,probabil v'un nickname),îţi înfige adînc copitele-n pămînt,dar suspensiile fiind oarecum suprasolicitate îl obligî să troznească şi un bot în ţărînă, chestie care-l face deosebit de nervos şi fornăie năpraznic(urmele de copite şi de nări se mai văd şi astăzi); Săndel,slobozind un "Oh,shit"(moştenire de la grosul armatei, hopliţii, care vorbeau cel mai porcos din toată unitatea), şi-a împlîntat sabia în pămînt! Atunci au tîşnit apele... Izvorul lui Alexandru Macedon,sau, după cum scrie pe o stîncă ,citeţ,cu vopsea roşie :"Izvor"!Basmele spun că Alexandru cel Mare ar fi fost unul dintre primii campioni ce-au adăstat prin locurile acestea mult prea salbatice chiar şi pentru nebunia cotidiană în care-şi ducea existenţa cazonă!
 N-a trecut mult timp şi iacătă că apar în zonă romanii,construind o carieră de calcar cam la v'un km de intrarea în Cheile Turzii,în locul denumit sugestiv „Piatra Tăiată“!Cîteva monede căzute,cel mai probabil, din buzunarele barbugiilor acelor vremi(o tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domiţian, un denar din vremea lui Macrinus) indică, pe lîngă existenţa unei aşezări în preajma carierei de calcar, şi prezenţa unor campioni ai sporturilor de masă!Care,bineînţeles,ne-au lăsat moştenire,pe lîngă situri arheologice,drăgăstoase expresii latine precum "merda"..."stronzo"!
  Înaintînd în timp,aceste locuri ce par la limita dintre real şi ireal au parte de vizita altui campion,de data asta un campion al cavalerismului în ciuda faptului că avea origini ungare:Ladislau I, cunoscut şi ca Sfîntul Ladislau!Cică aista, urmărit fiind de tătari, a început să se roage la Dumnezeu şi să arunce monezi de aur în urma lui!Ca urmare, inamicul fiind lacom a început să strîngă aurul. Rugăciunea lui Laci(ceva gen " basz meg...") a fost ascultată şi monezile de aur s-au transformat în bucăţi de pietre, după care stînca s-a crăpat în două şi numai Ladislau a reuşit să sară peste crăpătură, inamicul fiind tras înapoi de greutatea aurului transformat în piatră. Acele bucăţi de piatră care seamănă cu monezi există şi astăzi în chei sub denumirea de nummulites perforatus!
Pe la 1601, un alt mare campion apare prin zona,Mihai Viteazu; dar nu reuşeşte decît să transmită un scurt "Siktir" adversarilor,fapt care duce la micşorarea înălţimii domniei sale!Cu un cap!
 Numeroasele peşteri săpate în calcarul pereţilor , pe lîngă faptul că îmbogăţesc frumuseţea sălbatică a peisajului, au avut şi o importantă utilitate :folosite în repetate rînduri drept adăpost al localnicilor, au ajuns să poarte şi numele de "Cetăţi ale Turdei".Una dintre acestea este menţionată într-un docoment datat 1703 , ca adăpost a unei cete de răzvrătiţi condusă de căpitanul Nichita Balica. Cu oamenii săi, căpitanul atacă garnizoana austriacă din împrejurimi, moment în care-i văduveşte pe habsburgi de ceva creiţari,reţeta pentru şniţel vienez şi,bineînţeles dulcele apelativ "Arschloch"!
  Acu',în zilele noastre,Cheile Turzii-s îndrăgite de alpinişti!Multe trasee importante,de dificultăţi diferite; ăl mai căutat este Peretele Uriaş,pornind semeţ direct din apa Hăşdatei, înalt de peste 200 m.
 P'acolo,într-un peisaj molcom şi liniştit,este o căbănuţă îngrijită de-un nene savuros cu mustaţa şi barba albe şi limbajul viu... nea Ovidiu, alpinist şi parapantist şi el...Te-ai aştepta să folosească expresiile moştenite la foc automat...dar nu,moşu' pare conştient că limba română e suficient de diversă şi bogată dacă vrea s-o utilizeze ca armă împotriva cuiva!Ca atare,decît să condimenteze fasolea, preferă să facă uz de infinitele posibilităţi civilizate !


    'Ai să ne-auzim civilizatori!


   C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu