La birt...

Iacătă că minunea ştiinţei pre numele ei de botez "Internet" o ajuns şi la noi în sat, mai precis în ţifraşa clădire a birtului lu' nea Pandele, ocoş intitulată " Una-ntr-una cafeiu'-i gata". De cînd s-o-ntîmplat pocinogu' şi s-o mai descoperit şi joaca aiasta - eRepublik -, nea Pandele-i tătă zîulica vigăzuit pe cel monitor. Iar de te pune Dumnezău draguţu' să rîvneşti la un deţ de jinars, apoi ai de aşteptat o dărabă de vreme; că cinstitul cîrciumar nu stă singurel la masă, îi ţinut sub oboroc de ţaţele satului, cărora le descebăluieşte tainele eLumii Noi. Cam aşa:


-Şi asta, de pildă, ce-i?
-Ăsta, stimată coană-mare? Care ăsta?
-Soldatul ăsta, din poza ceia.
-Aa, e un locotenent.
-Locotenent? Şi după ce se poate cunoaşte că-i locotenent?
-Vedeţi, stimată coană-mare, acolo pe umăr are două stele de aur.
-Mda, numai că are patru.
-Păi pentru fiecare parte cîte două.
-Aha, am priceput. Şi e un post înalt?
-Depinde cin' se uită... Are multe grade sub el, da' are destule şi peste.
-Şi ăsta ce post are în război?
-Pardon, n-am înţeles întrebarea...

-Adecă, ce ocupaţie are, pe ce post e repartizat- ăsta conduce lupta? Ăsta dă alea, cum Dumnezeu le spune, da, comenzile?
-La ce comenzi binevoiţi să vă gîndiţi?
-Păi O7, la stînga, la dreapta, alea de trebuie spuse la război.
-Mde, astea nu-s chiar comenzi de luptă...da'-ntr-adevăr comandă. De regulă o companie, care-n vreme de război poate ajunge la cîteva sute de oameni.
-Ştiu cum e, am văzut în opereta " Domnişoara regimentului". Rolul locotenentului l-a jucat o foarte bună primadonă. Şi ea mereu zicea O7, O7...
-Desigur...numai că nu-i chiar aşa.
-Doar nu mă crezi aşa necultivată.
-Nici vorbă, stimată coană-mare. Dimpotrivă, e surprinzător şi demn de admiraţie interesul pe care-l arătaţi celei mai ample mişcări a epocii noastre, militarismului...
-Păi, fireşte, omul e dator să se intereseze. Şi...spune-mi, cît primeşte un locotenent din ăsta pentru o bătălie?
-Cît primeşte ?...Nu-nţeleg...
-Ei asta-i! Doar trebuie să aibă leafă un om cu rang atît de mare!
-Desigur că are.
-Păi, asta-ntreb, cît i se dă pentru o bătălie? Ori poate-i plătit global, nu pe număr de bătălii?
-Hm...să zicem global.
-Şi cam cîte bătălii trebuie să poarte pe lună?
-Doamne...păi, nu s-ar putea stabili precis...
-Şi pentru cele cîştigate capătă mai mult?
-Iată o idee interesantă, stimată coană-mare. Mă miră că Marele Stat-Major nu s-a gîndit încă la ea.

-Deşi e limpede. Şi, spune-mi, unde lucrează locotenentul ăsta?
-Hm, judecînd după petliţe, e la un regiment de vînători...
-Atunci n-are o treabă neplacută.
-Cum adică?!
-Vezi bine! Nu-i rău să vînezi. Şi cînd vînează ăştia, dimineaţa sau după-masa?...
-Pardon, nu trebuie să-ntelegeţi chiar aşa...ăsta-i doar un fel de simbol...
-Şi ce? Simbolurile nu vînează? Atunci înseamnă că-i altceva. Şi cam ce vîrstă să aibă locotenentul?
-Asta chiar că n-o mai ştiu, stimată coană-mare.
-Da' de ce stă aşa încruntat?
-Habar n-am... Citeşte gazeta şi poate că nu-i prea place c-au ocupat eMoldova.
-Ei şi? Doar e bine dacă au ocupat-o. Întotdeauna ne bucurăm cînd cucerim ceva.
-Da... numai că, în mod excepţional, au ocupat-o alţii.
-Ei, şi?!...Nu e bine?
-Că au ocupat-o alţii?...
-Fireşte, poate o să ne-o dea nouă...
-Pardon, stimată coană-mare, e o mică eroare... nu-i vorba de aliaţii nosti...sîntem pe picior de război cu ei...
-Aaa! Atunci e altceva. Nemaipomenit ce de ţări mai sînt pe lume! Ei, şi spune, ce crezi, locotenentul ăsta o fi avînd nevastă? Şi dacă nu, cine-o fi amanta lui?


Atît mi-o trebuit, nu mai şăd un perc, mă duc să beu un jinars la Văsălie-n ograda, ne va ninje, da' nu-i bai, că-i liniştee...


"Ninje-afară,ninje-ntruna
Păstă tot parcă-i pămucă,
Nu vedz soare nu vedz lună
Nu vedz sta ca să strălucă.
Păstă satu ce-i pă ducă."



'Ai sa ne-auzim (ne)birfitori!

 C.