vineri, 2 decembrie 2011

Cum s-ajungi ministres

Un "om" în faţa unui scaun; trăsăturile-l trădează că ascultă cu mare atenţie:


-Vă salut cu respect, excelenţă...la dispoziţia dumneavoastră, excelenţă...a nu, nu, excelenţă...pot sta şi-n picioare, ce dacă-i birou' meu, excelenţă...

Pauză; ascultă mult aplecat înainte.

-Ooo, fireşte, excelenţă...sînt fericit că-s primul care pot să vă felicit...Cum de unde ştiu? Păi toată noaptea am muncit la treaba asta, n-aţi binevoit a observa?!

Pauză; zîmbeşte politicos.

- Hahaha! Foarte bună!...Ce părere avem despre asta?... Vai , excelenţă, eu nu pot vorbi decît în numele meu, dar cred că la fel ca mine gîndeşte întreg partidul...Nouă , fiecăruia, ne pare rău că nu ne veţi mai fi şef la noi în parohie... dar dacă ne gîndim că excelenţa voastră va ajunge în fruntea întregii societăţi, în locul înălţimii-sale , atunci, pot fi sincer, excelenţă?...E xcelenţa voastră ştie că eu am fost întotdeauna om dintr-o bucată, ce am în inima, am şi pe buze...Da?!...Îmi permiteţi?!...Atunci, excelenţă, o spun deschis: faptul că excelenţa voastră vine acum la conducere... ni se împlineşte o veche dorinţă...Aşteptăm lucruri mari de la schimbarea asta, o nouă eră, excelenţă, pe care demult o...
Pauză

-Dacă pot să fiu absolut sincer...urîtă lume a fost înainte, excelenţa voastră o ştie foarte bine...nu era o lume pentru funcţionari cinstiţi...dacă-mi permiteţi, era o lume de mameluci, carierişti, o lume pentru lingăi...dar iată că omul care şi-a păstrat spinarea dreapta...(uşurat, rîde cu însufleţire): Hehehe, că bine mai ziceţi, excelenţă, un dinozaur... pe vremea căruia nu puteai prospera dacă nu-l periai, excelenţă...un om drept, cu cinstea neştirbită, excelenţă, pentru care nu conta goana după ranguri şi titluri, excelenţă, nu putea avansa, excelenţă, pentru că nu exista decît : "înălţimea voastră" aşa şi pe dincolo, excelenţă; cine nu rostea tot la jumătate de minut "vai, înălţimea voastră, cutare o făcut..." şi "vai, înălţimea voastră, cutare o dres...", excelenţă, o ducea tare rău, excelenţă!

Inspiră adînc, ascultă cu încordare.
-Cum să nu, cum să nu!...
Mişcările lui , asemeni florii soarelui, arată că excelenţa sa se plimbă de colo-colo prin încăpere.
-Vai, Doamne!...Excelenţă!...Mai încape vorbă?...Sînt convins că acum va fi altfel, din moment ce excelenţa voastră va fi sprijinită de cei cîţiva oameni cu spinarea dreaptă de la noi din partid...caracterul şi inima excelenţei voastre vor îndepărta răul, excelenţă...Nici nu binevoiţi să credeţi cu cîtă admiraţie vă ascultăm, excelenţă...noi, cei cîţiva care ne-am păstrat cinstea...sînt convins ca i-aţi spus dinozaurului că aici se termină cu protecţiile şi cu linsul tălpilor...

Se opreşte în dreptul scaunului, semn că excelnţa sa s-a aşezat.
- Se termină cu ploconeala...
Brusc sare-n faţa scaunului, se pune-n patru labe, caută pe jos:
-Lăsaţi-mă pe mine, excelenţă...s-a rostogolit sub birou ( ridică de jos ceva, şterge cu mîneca sacoului obiectul, apoi îl întinde, cu veneraţie, către scaun)...Aşadar , odată cu venirea excelenţei voastre, a venit vremea omului ţeapan, cu spinare dreaptă...

Cu modestie:- Păi...dacă credeţi, excelenţă...a oamenilor ca mine!

Aplecat într-o parte, ca unul bătut pe umăr:- Păi...(jubilînd), adevărat?! Credeţi, excelenţă, cp eu?!...(strălucind de bucurie) Poftim? adică eu?!...(festiv, pocnindu-şi călcîiele) Dacă crede excelenţa voastră, atunci eu sînt mîndru să primesc numirea asta! Primesc postul ăsta nu pentru că este vorba de o avansare, ci pentru că mi se da ocazia să slujesc cu credinţă pe cel ce nu mi-e doar şef, ci şi un ideal politic- pe excelenţă voastră!

Şeful vrea să plece, aşa că se repede la un cuier imaginar, îl ajuta pe superior să-şi îmbrace paltonul, îl conduce pînă la uşă făcînd temenele:
- Vă salut cu tot respectul, excelenţă, vă rămîn veşnic recunoscător...excelenţă...vă salut cu respect...respectele mele...resp...

În timp ce cortina roşie cu seceră şi ciocan începe să cadă, " omul" fredonează o odă închinată iubitului conducător! Cu faţa desfigurată de fericire, îşi freacă palmele ca după o bună afacere! Dacă n-ar purta pantaloni, probabil că s-ar vedea cum dă din coadă, ca un cîine; ba nu, ca o javră!



'ai să ne-auzim linguşitori!


  C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu