-Ce mai ai? întreabă Omul Bogat, pe care insistenţa mea îl amuza vizibil. Hai să discutăm pe-ndelete. Afacerea-i afacere, n-o putem expedia aşa, cu una cu două.
M-am înroşit gotcă.
-Păi, iată...ăsta ar fi Visul Albastru...lucrez la el de mult timp...binevoiţi să vă uitaţi. E un veritabil produs din creier distilat, esenţă de nervi...Ameţitor şi reconfortant...Mai presus de cele mai fine băuturi...Cine soarbe din el, o ştiu de la experţi, trăieşte însutit...într-o singură clipă trăieşte zile-ntregi...
Dădu din mînă.
-Naivitate! Cum poţi să-ţi închipui c-am să-l iau?...Aşa ceva pot obţine şi gratis! Arată-mi altceva, ceva palpabil...
Mi-am scos ficatul.
-Poftim, ficat viu...nu vă spune cine ştie ce, da' oricum...Valoarea lui muzeală e incontestabilă. Odată are să se poată vinde pe bani frumoşi...
Zîmbi.
-Pretium affectionis!...Dacă vreau - e valoare, dacă nu - pa! Ştii cîţi ficaţi mi se oferă zilnic?
Abia mai puteam răsufla.
-Atunci, ce-nseamnă valoarea, ce-nseamnă valoarea pentru dumneata?! Din ce să trăiesc, de unde să-mi procur bani, banii care-n momentul de faţă sînt în buzunarele dumitale, în ale dumitale şi ale altora, bani pe care trebuie să-i amăgesc să fie ai mei! Spune-mi, cum să-i amăgesc?...
Mă privi vesel, senin. Apoi reluă pe un ton sentenţios:
-Ei, vezi? Ăsta-i baiu', o spui chiar tu: nu vrei să cîştigi, ci să amăgeşti, să obţii prin amăgire banii care, pînă una, alta, se află-n buzunarele altora. Tu nu ştii ce va să zică banul- îl socoteşti ceva sfînt, un fetiş intangibil- pe cînd noi ştim că nu-i decît un mijloc de schimb, etalon valoric al cererii şi ofertei- însă mult mai precis decît cîntarul- şi că nu poţi amăgi banul! Cîntarul banului stă colea, drept, şi nu se-nclină spre tine decît dacă zvîrli în talger o valoare palpabilă!
Tu nu vei putea avea bani niciodată, pentru că habar n-ai ce-i Marfa şi ce-i Preţul, ce e Cererea şi ce Articolul de consum...Tu vrei să obţii din idei şi vise, din umbrele unei lumi inexistente, acel Ceva pentru care să ţi se dea Ceva...tu ai spus-o, eu nu fac decît să repet: adică ai vrut să amăgeşti banul, dar Banul nu se lasă amăgit!
Tot ce mi-ai oferit e o ceaţă nepalpabila, comparaţie, formulă, vis, nimic- Aer!...Tu vrei să trăieşti din aer, vrei să vinzi aerul, numai că eu n-am nevoie de aer...
-Nu vă trebuie aerul? întreb ezitînd.
-Nu! răspunse sarcastic.
În clipa următoare i-am pus funia pe git. Mă privea uluit, vrînd să-mi vorbească. Apoi, furios, roşu ca sfecla, cu ochii holbaţi, îmi făcu semn să retez funia.
-Aşteapta un pic, i-am spus calm.Afacerea-i afacere, n-o putem expedia aşa, cu una cu două. Hai să discutăm pe-ndelete, aşezat. De altfel, mătăluţă nici nu trebuie să vorbeşti, e suficient să dai din cap! Aşadar, aş avea o juma' de litru de aer de vînzare. Preţul, aşa la gramadă, nici nu-i exagerat, îl poţi achita cu jumătate din averea dumitale! Ei?!...
Îşi scutura sălbatic capul, horcăind spasmodic.
-Hotărăşte-te, pentru că am o ofertă mai bună, peste un minut se dublează preţul. Mă rog, e vorba de cerere şi ofertă, de nevoi şi preţ...doar tu ziceai că preţul lucrurilor e în funcţie de necesităţi ! Deci...uite-ţi carnetul de cecuri, nu te obosi, am să-l completez eu, tu nu trebuie decît să-l semnezi...Fireşte, numai dacă Vrei, eu nu te Silesc! Ei?!...
Dădu din cap aprobator şi-ntinse lacom mîna după stilou!
C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu