vineri, 28 octombrie 2011

Poştaşu' din Schaessburg

"Cînd eşti nefericit, ascunde-te, să nu faci bucurie duşmanilor."

Periandru (la Stobaios, Florilegium, III, 172 in Diels-Kranz, I)

" Dar unde să te ascunzi în lumea asta de rahat?!",se-ntrebau retoric cîţiva cavaleri de pe meleagurile Rinului,năcăjiţi că nu pot arăta lumii harnaşamentele-ncrustate cu emblemele de la bmw; chestie absolut normală dacă avem în vedere că ofu' ista se produce prin secolu' doişpe, cînd încă oamenii se mai spălau la streşini,darmite să fie vorba despre maşini!Starea depresivă le este înlăturată de regele Geza al II-lea care le face cadou spre folosinţă fundus regius (pămînt crăiesc) taman prin centrul Transilvaniei, cam pe locul unde,cu multe secole-nainte ,s-ar fi aflat cetatea dacică Sandava; hmm, 'teresant mod de a face cadouri din bunul altuia! În fine, herr-i au luat de bună ideea de cadou, şi-au pornit la drum toţi ca unu'( aşa cum şade bine unor cavaleri teutoni disciplinaţi), ajungînd la destinaţie haotic şi dispersaţi(aşa cum şade bine unor halitori de sauerkraut şi băutori de bere)! Împrăştiaţi pe o arie destul de măricică şi avînd probleme de comunicare din cauza faptului că obişnuiţii porumbei călători aveau interferenţe cu vînjoşii vulturi locali, au angajat un nene poştaş, care trebuia să adune rapoartele anuale de activitate pentru a fi prezentate în piaţa mare întru gîdilirea orgoliului fiecăruia, pe principiul" cetatea mea-i mai ţifraşă"!
 Şi uite-aşa,călare pe-un cal producţie locală,strămoşul curierilor de azi ajunge să cunoască locuri deosebit de pitoreşti, cu bogate şi valoroase monumente istorice şi arhitectonice!

Sub povara importantei misiuni, nici nu ştie cum ajunge la Saschiz, în Cetatea de refugiu de pe dealul molcom din jurul satului! Obişnuit cu gălăgia cotidiană, liniştea din cetate-l lasă mască, iar faptul că toată lumea era politicoasă şi zîmbitoare-l face să se simtă stingher, aşa că pleacă mai departe,chiar dacă era ceas tîrziu de noapte!Neuitînd să salute cuviincios la plecare,cetatea-i răspunde în ecouri “Noapte bună! Noapte bună!”( legenda spune că în fundaţie se află zidită o virgină care face cetatea să raspundă la o politeţe cu alta)!
 Chestia asta-l dă peste cap definitiv, ca urmare umblă bezmetic peste dealuri, părăsind drumul normal! Ruta aleasă seamănă cu un mountain-russe molcom, printre dealuri şi copaci care parcă şoptesc ceva-ntre ei, încercînd să-l atenţioneze că ajunge-ntr-un alt loc perfect pentru liniştirea momentană a creierelor încinse; un sătuc ce pare a aduce la viaţă atmosfera basmelor cu căsuţe din turtă dulce: Mălâncrav!Dealuri iubite de soare, cu livezi cu mere de aur îl fac pe obositul mesager să coboare din şaua calului şi să-ncerce neasemuita plăcere de a umbla desculţ prin iarba pufoasă în timp ce analizează, cu ochi critic, Biserica Fortificată din localitate, construită pe la 1350!
 Ticsindu-şi coburii cu mere,pleacă-n tăcere mai departe; tot molfăind la merele celea,nici nu bagă de samă în ce fel ajunge-n faţa unei cladiri impozante, cocoţate pe-un deluşor din mijlocul unei aşezări uitate de lume: satul Criş, iar frumosul exemplar arhitectural era Castelul Alexius şi Georgius Bethlen!Înconjurat de un mare parc(pentru-ntreţinerea pasiunilor botanice ale cavalerilor familiei), castelul(construit între secolele 14 si 16) avea rol de apărare dar şi de trai pe vătrai: turnuri, o mulţime de camere, capelă, o imensă bibliotecă şi, undeva sus la cucurigu, "sala miresei" numită şi "sala placerilor"(pentru întreţinerea pasiunilor etnobotanice ale familiei)!
 Încă ameţit după mica vizită la castel,trece la pas prin Daneş, remarcînd, în treacăt,o mulţime de chipuri luminoase, care-i ştergeau orice urmă de oboseală prin zîmbete calde,izvorîte din inimă, prevestindu-i,parcă,sfîrşitul călătoriei!Căci, la o zvîrlitură de băţ,în valea largă a Tîrnavei Mari, pe un teren accidentat, se ridică Dealul Cetăţii de pe care coboară “Perla Transilvaniei”, Sighişoara, cetate ce-şi are rădăcinile adînc înfipte în negura veacurilor, chiar dacă-n scripte este atestată abia în anul 1280, sub forma de Castrum Sex!
 Sistemul fortificat de apărare şi mulţimea de turnuri au făcut din Sighişoara una dintre cele mai greu de cucerit cetăţi din Transilvania; Şcoala din deal( construită în 1607-1608) la care se ajunge urcînd cele 175 de trepte(iniţial au fost 300) ale Scării Şcolarilor,bisericile din cetate,Casa lui Vlad Dracul şi multe alte monumente arhitectonice au făcut din bătrînul burg cea mai frumoasă cetate medievală din Europa!
 Pierdut pe străduţele înguste, obositului poştaş i se răsfirau în faţa ochilor uimiţi,picturi murale în sălaşuri gotice transilvănene, case frumoase printre felinare şi glastre de flori,întipărindu-i-se profund în mintea şi în sufletul său zbuciumat!Fiind în toiul verii, cetatea era însufleţită de cavaleri şi domniţe,călugări şi clovni...acompaniaţi de acordurile vesele ale menestrelilor, ca-ntr-un festival al onoarei, curajului şi veseliei sincere! Mde, au existat epoci cînd aste lucruri chiar contau!
 De v'o 20 de ani încoace se organizează în fiecare vară "Festivalul Sighişoara Medievală", încercînd să se reînvie o epocă ce pare apusă pentru totdeauna!Anu' acesta, sub zidurile îmbătrînite de vreme,festivalul s-a desfăşurat sub semnul “Întoarcerii Cavalerilor”; vreme de trei zile s-a petrecut o-ntoarcere în timp, pe vremurile cînd veselia era la rang de cinste şi politeţea nu era doar cuvînt în dicţionar!
 Par puţine astea trei zile, dar, într-o lume în care manierismul este motiv de băşcălie şi zîmbetele apar doar printre dinţi strepeziţi, mie mi se par o adevarată gură de oxigen!La fel şi poştaşului!

'Ai să ne-auzim mai zîmbitori!

 C.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu