Îmi place să mă plimb printre copaci!

Prin 1856,în urma unei hotărîri a municipalitatii din Sibiu,un inginer,pe numele lui de dac Wolfgang Seifried, a fost însărcinat cu elaborarea şi conducerea lucrărilor de înfiinţare a unui parc de mărimi apreciabile :22 hectare de zonă verde!Conceput în jurul a două alei principale,de-a lungul fostului canal al Şcolii de Înot şi al pîrîului Seviş,Parcul Sub arini devine o mică pădure în urma plantării de arbori şi arbuşti ornamentali indigeni şi exotici!În 1859 s-a construit un dig, un an mai târziu podul peste pîrîul Trinkbach, iar în imediata apropiere, între anii 1863-1865, restaurantul Sub Arini (Bolta Rece).
În 1883 s-a construit o seră, în 1894 fîntîna arteziană, în 1898 pavilionul de muzică, iar între 1904-1905 s-a introdus iluminatul electric pe alei şi de-a lungul fîntînii arteziene s-a amenajat rozariumul,iar,în 1938 a fost dezvelită statuia lui Mihai Eminescu, bust realizat de sculptorul Radu Moga.

Trecut-au anii peste oraşul deschis sub zarea munţilor,ani mai grei sau mai uşori,şi multe s-au schimbat!Doar pădurea ce pătrunde pînă-n inima bătrînului burg a rămas aceiaşi;a rezistat peste ani,trecînd prin două războaie mondiale,başca perioada roş-cenuşie;nici chiar afacerile-nsîngerate ale "incoruptibililor oficiali"n-avură puterea de a-i schimba menirea: Parcul Sub Arini a fost,este şi va rămîne un loc celebru al oraşului, cu denivelări pitoreşti, arbori spectaculoşi, uneori exotici, inevitabile locuri de agrement,cîrciumi,şi,nu în ultimul rînd, oameni!Un loc chemat parcă să apropie oamenii, să fie prielnic unor fecunde prietenii spirituale!Un loc unde,vorba lui Pleşu,”toată lumea se relaxează, fericită să nu facă nimic”!Un loc în care s-au adunat o samă de copaci nobili, cu rădăcini viguroase!Copaci la umbra cărora poţi creşte frumos,şi din ale căror roade,sigur vei asimila cele trebuincioase vieţii!

Pen'că nu cred că greşesc dacă spun că nu-i desfătare mai mare decît hodina la umbra unui platan sau stejar;cît de liniştitor poate fi un ceai de tei şi cît de gustoase pot fi fructele de nuc; cît de revigorante sunt pauzele în preajma unui castan, molid înţepător sau arţar american; cîtă seriozitate poate inspira bradul din Caucaz, un Eronimus Radicans sau mahonul; cum poate fi mai uşor să-nveţi despre optimism decît dacă o faci la umbra unei magnolii; sau cît de exotică poate fi apariţia, printre soiuri autohtone a unui ienupăr de Virginia sau a unei dracile japoneze...Of,şi cît de multe specii sunt,e greu sa le-aminteşti pe toate,da' ştiu că de la fiecare ai cîte ceva de cules!

Îmi place să mă plimb printre copaci,o fac destul de des!Nu-i musai a-mi scrijeli numele pe scoarţa lor...e suficient să trec pe-alei în linişte, cu pas uşor,sa nu stric armonia parcului!Da,îmi place să mă plimb printre copaci!Şi tare-s bucuros că am pe unde mă plimba!Mulţam fain!