Coşmar...

"...Stăteam în pat, de-abia aţipisem cînd am simţit că ceva nu-i tocma'-n regulă cu mine, parcă ceva mă sufoca, nu puteam să respir iar poziţia ghemuită pe care o luasem în somn nu era deloc confortabilă. Cu greu îmi deschid ochii dar o pîclă lăptoasă mă-nvaluie, aşa că nu reuşesc să disting nimic din jurul meu. Broboane reci de sudoare mi se formează pe şira spinării, iar un lichid vîscos mi se prelinge-ncetişor din cap...Brrr, ce naiba o mai fi şi asta?! Încerc să pipăi "rana', dar constat cu disperare că n-am mîini...Groaznice trăiri mă-ncearcă în momentul în care realizez că m-am tranformat într-un vierme, iar lichidul ce mi se scurge din cap se preface într-un lung fir de mătase. " Pfff, îmi zic, nu-i rău, dacă tot mi s-a-ntîmplat pocinogu', dupa ce-o să trec prin toate stadiile dezvoltării, o să mă transform în fluture...i-auzi,ia, fluturele Alcide :D "!

Aşadar, dacă tot nu mă pot împotrivi sorţii, am început a mă-ndopa bine cu frunze de dud. Nu ştiu de unde sau de la cine le căpătam, ştiu doar că erau de la pomi diferiţi, unele mai gustoase, altele mai seci, unele mă gîdilau şi mă faceau sa rîd, altele erau piscacioase si parca usturau în timp ce le mîncam, unele dulci car' ma făceau să-mi mai doresc, altele amare de mi se strepezeau dinţii...Toate, dar abolut toate, după ce le digeram, se transformau într-un lichid mătăsos ce-mi curgea din cap, lichid care se preface apoi într-un firicel lung de mătase pe care-l răsucesc, îl strîng, îl torc şi-l înfăşor în jurul meu, făcîndu-mi un fel de căsuţă în care mă pitesc şi dorm dus, pînă cînd o să vină vremea să ies de-acolo în chip de fluture.

Firul de mătase e o frumuseţe de fir, toată lumea e-ncîntată de el..." Vai ce frumos e, ce frumooos!", se entuziasmează cei din afara căsuţei. Şi eu sînt mîndru, chiar dacă ştiu că lichidul din cap se împuţinează mereu... văd firele nenumărate şi mă bucur gîndindu-mă la viitor. Mă-nfăşor zdravăn cu ele şi dorm ca un belfer în aşteptarea clipei în care voi deveni fluture...

Lichidul scade, scade mereu, firul de mătase devine tot mai subţire, rîndurile sînt tot mai firave...Aud voci care mă-ntristează, vocile criticilor modişti: "Tot mai slăbuţă şi mai rară mătasea acestui vierme. "E timpul să-l aruncăm la gunoi!"

Sînt unii viermi care se miră de aceste lucruri şi plictisesc lumea cu fel de fel de întrebări. De aceştia se vorbeşte în cercul viermilor mai tineri:" Uite-l şi pe moşneagul cutare... S-a epuizat complet. Sărmanul...!" Şi tinerii au dreptate.

Parcă şi viermi mai bătrîni mă privesc cu circumspecţie, dar ei, în virtutea unui esprit de corps sau, poate , dintr-o îngrijorată premoniţie a faptului că azi-mîine ar trebui să devină şi ei fluturi, tac. Şi tac. Şi tăcerile lor sînt cele mai tăioase tăceri.

Off, gata, mi s-a scurs tot lichidul din cap, s-a terminat şi mătasea pe care-o puteam oferi. Ăsta-i un lucru bun, doar o să mă transform în fluture...


Ei, dar nu-i chiar aşa de simplu. Se pare că viaţa-i cam shiksa ( vorba franţuzului, "A lady of the gentle persuasion" :D) : îţi vîntură prin faţa ochilor promisiunea că vei ajunge fluture, omiţînd cu bună ştiinţă faptul că, de fapt, tu ai fost crescut şi-ngrijit DOAR pentru mătasea ce o produceai.De aceea oamenii aruncă gogoasele în apă clocotită; viermii se prăpădesc, iar mătasea e depănată pe mosoare. Iar viermii...viermii sînt aruncaţi la gunoi..."

 Ioi, sar înspăimîntat din pat. Tulai Doamne, ce coşmar am avut; auzi, să visez că-s vierme! Musai să-mi schimb meniu' de seară! E timpul să o dau pe grăunţe, poate m-oi visa transformat în ceva mai aproape de sufletul meu... porumbel călător...



'Ai să ne-auzim (ne)epuizatori!

 C.